Rosia Montana nu face rating

Astazi in Piata Constitutiei a avut loc un miting de protest impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Au participat aproximativ 300 de persoane. In minunata noastra presa nu se sufla nici un cuvant despre acest lucru. In schimb, suntem anuntati ca la Rosia Montana ar fi avut loc un miting de sustinere a exploatarii la care ar fi participat 1200 de oameni. Nici o poza, nimic care sa dovedeasca actiunea.

Daca cei 300 de indivizi din Piata Constitutiei ar fi strigat Jos Basescu ar fi fost Breaking News pe toate televiziunile. Ni s-ar fi vorbit de revolutie si de oamenii care nu mai suporta dictatura. Dar cum oamenii de acolo protestau impotriva intereselor unei corporatii care cumpara pe toata lumea nu a aparut nici o stire. Sunt mai interesanti ultrasii si revolutionarii platiti sa strige politic.

Asta e presa din Romania. Indiferent ce partid sustin, canalele media au fost toate cumparate de catre RMCG. Contractele de publicitate aduc bani frumosi. Antena 3, Realitatea, Romania TV pana ieri megafoane ale "revoltei populare" tac malc. Evenimentul zilei, Romania Libera, Gandul, Adevarul, Jurnalul la fel. Toti au luat bani si fac publicitate pentru RMCG. Asta e presa impartiala din Romania.  Atata timp cat o adunare de oameni nu serveste o idee a cuiva, nu prezinta interes. Sa ne amintim ca Antena 3 difuza imagini si cand erau 3 ametiti la Universitate? Nu mai au resurse?

 De apreciat TVR-ul, singura institutie de media care a difuzat imagini de la miting.

Da, ei fac realitatea!





 

Iar(na) nu e bine

Daca pune Boc mana pe lopata nu e bine. Ca  e propaganda. Daca stam si o frecam pe net si tipam ca autoritatile nu fac e mult mai bine. Mie mi-a placut de Boc, a dat un exemplu. Fara sa-l vad pe el am iesit si am curatat trotuarul din fata casei si locul masinii. Si sunt sigur ca toti putem face un pic de curat in jurul nostru. Sa vina cumva statul sa ne ia zapada din fata casei? Sunt conditii meteo extraordinare, nu poti cere mai mult, iar lucrurile acestea se petrec inclusiv in tarile alea civilizate la care ne uitam noi. Sigur pana diseara astia or sa spuna ca Basescu e de vina, iar Oprescu e minunat. 

PS: As face un batalion de jurnalisti cu lopeti ca sa invete prin munca sa serveasca societatea si pe cei din jur.

Piata Universitatii Reloaded

Acum vreo luna de zile stateam de vorba cu un prieten despre ce-am putea face in Romania in timpul vietii noastre. Ideea lui era ca numai o grupare de indivizi care impartaseste valori si idealuri comune este suficient de puternica si de unita pentru a deveni o forta a schimbarii in societate. Usor de zis, greu de facut. Ba deloc, zise prietenul meu. Ne strangem 10 insi, ne casatorim, fiecare vom avea cate 5 copii. Ii crestem si-i educam in comunitatea noastra, in valorile patriotismului si bunei credinte. Acestia se vor casatori face la randul lor cate 5 copii. In doua generatii formam deja o comunitate de peste 2000 de indivizi care impartasesc aceleasi valori. Ajunsi la varsta senectutii, noi, batranii patriarhi vom comanda micul trib. Imi spune prietenul meu, undeva in decembrie, iti dai seama ca daca avem 2000 de oameni ocupam centru orasului si facem o revolutie? Prietenul meu este un vizionar, cu siguranta.

Dar de ce sa te chinuiesti sa cresti doua generatii pentru a schimba ceva in Romania? De ce ar fi nevoie de atata timp? Dupa cate vedem , astazi in strada se afla generatia celor nascuti dupa 1989. Au crescut intr-o alta lume, nu au constientizat niciodata limitele libertatii lor. Nu a fost nimeni sa le puna pumnul in gura, nu i-a facut nimeni soimi ai patriei, pionieri, utecisti, comunisti. In general, asupra lor nu s-a exercitat nici o autoritate, nici macar a parintilor care au fost prea ocupati sa supravietuiasca tranzitiei. Statul a disparut din aceasta ecuatie, s-a retras ca si influenta si intentie de a-si forma indivizii intr-o anumita directie. Lipsiti de repere morale, de o ierarhie a valorilor, bombardati de revolutia informatiei, tinerii au crescut in legea lor, nu cu cheia de gat, ci in fata televizorului. Reflexele lor intelectuale sunt fundamentate din frageda pruncie de Cartoon Network, de vedete, produse, jocuri, internet, anturaj, droguri si alcool. Reactioneaza la stimuli, la publicitate subliminala. Reflexele, o data create, sunt butoane pe care inginerii sociali pot apasa in directia dorita. Adaugati un grad de incultura sporit de retragerea din societate a influentei educatiei scolare si a modelelor referentiale din familie si comunitate. Bun, ce facem cu ei?

Se doreste crearea unui nou fenomen Piata Universitatii. Ca orice film bun, Piata Universitatii are parte de un remake prost. Nu cred in spontaneitatea evenimentelor. Privind in oglinda celor douazeci de ani, mi-e foarte clar ca intre cele doua evenimente exista deosebiri sub toate aspectele. In primul rand, tinerii din 1990 erau cu siguranta mai inocenti, mai naivi, dar mai bine educati. Sunt sigur ca aveau convingerea ca luptau pentru o cauza dreapta si deloc egoista, motivate de o puternica constiinta anticomunista intr-o societate care traia inca cu o plenara mentalitate comunista.  Revendicarile lor erau de ordin politic si principial. Ideea principala a evenimentelor curente este: "sa ni se dea!". Nu mai avem un grup de studenti si intelectuali, ci un amestec eterogen de revolutionari, samsari auto, tigani, pusti din cartier si o infima grupare a stangii intelectuale, un fel de multi-culti autohtoni care vor sa joace un rol in societate.

Se zice ca mamaliga nu explodeaza si e perfect adevarat. Despre ce discutam aici? Sa zicem ca la maximul manifestarii sale, demonstratia de zilele acestea a avut ...2000 de participanti. Unii spun ca numarul nu e relevant. Eu cred ca numarul este foarte relevant. Nu mai suntem in 1990, nu mai exista represiune. Oricine este liber sa demonstreze, oricine se poate asocia unei demonstratii daca doreste acest lucru. Si totusi, 2000 de indivizi inseamna 0,1% din populatia Capitalei. Ei au pretentia de a fi reprezentativi, dar nu conving. O masa eterogena fara un mesaj clar nu are cum sa-i determine pe altii sa li se alature chiar daca exista nemultumiri in randul populatiei, acumulate in ultimii douazeci de ani.

Pentru mine, ce se intampla acum in Piata Universitatii este un remake prost, de categoria C al unui eveniment veritabil. La el au lucrat intens oamenii din media, atat prin relatari intensive cu discurs aluziv-incitator, cat si din punct de vedere logistic. In Romania se fac reality-show-uri ieftine, cu oameni din cartier. Nici nu e nevoie sa-i platesti, sunt bucurosi sa apara la televizor. E suficient ca timp de ani de zile sa pisezi oamenii pe televizor cu mesaje antiguvernamentale, sa aduci invitati zi de zi care sa-ti spuna cat de rau traiesti. Partidele nu mai exista ca si actori pe scena publica,  partidele s-au mutat la televizor, iar oamenii reprezentativi apar acolo. Am mai spus, nu sunt mai mult  de 50 de indivizi care apar invitati la toate emisiunile  tv. Din ei, o mica parte sunt politicieni, majoritatea sunt "analisti", "invitati", care sunt platiti pentru fiecare aparitie. Adica vin eu, Bogdan Chiriac, putred de bogat si-ti explic zi de zi cat iti e de rau si cine e de vina. La sfarsit, tai factura conform contract si incasez bani pentru ca ti-am explicat tie, telespectator, cat de rau iti este si ca meriti asta pentru ca ai votat prost. Si ca el si ceilalti invitati-angajati. Noi facem realitatea. Sigur ca o faceti, ati investit bani in treaba asta. O mie de indivizi intr-o recuzita proasta sunt deja brechingniuz cu galben, grav deja. Se vorbeste grav, se declama, se invoca libertatea, dictatura, represiunea. Nu lipsesc momentele de scena, cruci, cosciuge, papusi. Ocazional apar pietre, petarde, huo. Tensiune maxima, revolutie generalizata. Prima revolutie in direct intrerupta de publicitate la detergenti, un moment istoric. Revenim la fata locului, reporterii isi freaca mainile, de frig, din studio cineva intreaba la ce "ajuta" demonstratiile. Ajuta la ce vrei. 

Sunt actualele demonstratii din Bucuresti si din tara expresia maselor? Se bucura ele de sustinerea paturilor celor mai numeroase ale societatii? Nu, ele reprezinta o anumita parte a societatii care depinde de stat in mod direct (angajati ai statului, beneficiari neti ai sistemului de pensii) si oameni care inca se adreseaza statului dintr-un reflex paternalist atunci cand este vorba de locuri de munca si salarii desi aici ar interveni rolul sistemului privat. Nimeni nu se duce la patron sa-i ceara un salariu mai mare, ci se adreseaza guvernului care ar trebui sa-i asigure un job cu un salariu bun. Romania se imparte in doua, intre oameni care depind si asteapta de la stat, o Romanie bugetara, si o Romanie privata care vede statul ca pe jandarmul care te obliga sa platesti taxe si impozite pentru a alimenta prima categorie. Sunt oameni saraci si fara perspective, un segment al populatiei care exista din totdeauna in societatea noastra care au fost afectatati nu de criza economica propriu-zisa, ci de retragerea intr-un cuantum semnificativ a alocatiilor statului. Sunt sute de mii de romani care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boala in anii 90 si chiar si dupa 2000, chiar daca erau apti de munca pentru ca guvernele de atunci nu au avut curaj sa-si  asume cifre inalte ale somajului preferand sa le disimuleze in categoria pensionarilor. Rezultatul este ca azi avem un numar mai mare de pensionari decat oameni care muncesc si platesc contributii sociale. Cei cu pensii anticipate primesc pensii foarte mici care nu le pot asigura un trai decent si care musca din fondul de pensii al celor care au un stagiu complet de cotizare. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca o demografie in declin va acutiza in viitor aceste probleme ale fondurilor de pensii si ca numarul celor aflati in asistenta statului va creste. 

Tranzitia a fost o sansa pentru o parte a cetatenilor tarii care traiesc mai bine decat in 1989. Nu vorbesc doar de imbogatitii de carton, ci de milioanele de oameni  care si-au construit o casa, care si-au cumparat masini si electrocasnice, care merg in vacanta in Grecia sau Turcia. Sunt milioanele de oameni care cheltuiesc suficient de mult pentru a sustine  retelele de consum (mall-uri, supermarketuri, baruri, cluburi, locatii de servicii si de turism).Fie ca lucreaza in privat si au salarii bune fie sunt ei insisi intreprinzatori.  Pentru ei grijile si problemele le reprezinta ratele de la banca, tva-ul de plata. Ei vor drumuri si infrastructura, vor o tara "ca afara", pentru ca au mers si au vazut cum e afara. Nu iubesc nici ei statul, dar nu pentru ca asteapta beneficii din aceasta directie, ci pentru ca vad statul ca o frana in calea dezvoltarii, ca o sursa a risipei banilor castigati cu greu.

Pentru cealalta parte a societatii tranzitia a insemnat abandonarea lor de catre stat. Multi au fost adusi de catre stat in anumite locatii pentru a construi si a lucra in diverse obiective industriale inainte de 1989, carora li s-a dat o casa prin repartitie si un salariu. Dupa revolutie obiectivele respective au fost inchise si numeroase zone au fost abandonate cu totul fara a se pune nimic in loc. De asemenea, zone intinse din mediul rural au fost abandonate prin retragerea statului din agricultura lasandu-i pe oameni intr-o stare de supravietuire primara. Deschiderea granitelor a fost o sansa de mai bine pentru multi dintre acestia, in special pentru cei inca tineri care au putut pleca la munca in Italia si Spania. Decat sa faci foamea in Vaslui, mai bine mergi in Italia la cules de portocale sau in Spania la munca in constructii. Un program amplu de constructii publice ar fi absorbit aceasta forta de munca si ar fi exploatat-o in folosul tarii. Dar cum in primii 15 ani nu a existat nici un program de dezvoltare azi avem comunitati numeroase de romani in afara tarii. Nu contribuie prin munca la dezvoltarea tarii de origine, dar degreveaza statul de stipendiile sociale pe care ar fi trebuit sa le plateasca si trimit sume consistente de bani celor ramasi acasa.

Cum impaci aceste  categorii sociale? Cum ii convingi pe cei care muncesc sa plateasca mai mult in taxe si impozite pentru a sustine obligatiile sociale ale statului? Cum ii convingi pe cei care asteapta un leu in plus la o pensie mica ca acel leu nu poate veni decat daca economia creste, daca vecinul lui face mai multi bani si plateste integral impozitele datorate statului (pentru ca si aici avem o problema). Cum faci fata frustrarilor celor care accepta cu greu inegalitatea sociala dupa o viata in care au construit socialismul. E foarte greu sa vezi ca cel de langa tine are si face bani, ca traieste mult mai bine decat tine si ca tu nu mai ai posibilitati pentru a depasi aceasta situatie. Cum ii explici unui profesor sau medic pensionar ca pentru el schimbarea a venit prea tarziu, ca nu mai are varsta la care sa-si poata construi o viata mai buna, desi toata viata si-a facut datoria si acum singura sursa de venit este acest stat pe care toata viata l-a privit cu teama, speranta si respect? 

Ma tem ca nu poti.

Occupy your brain

 Acum 4 ani nimeni nu se gandea sa protesteze. In marile orase ale tarii fosneau hartiile de la cadastru, actele de masini in leasing, desfasuratoarele de rata, garantiile de la plasme. Oferte, vanzari, terenuri, dezvoltari. Toti erau insufletiti de caruselul producerii banilor din nimic. 

S-a inchis robinetul la bani si brusc am devenit filozofi. Dupa ce ultimii dumicati din credit s-au mistuit, au venit crampele achitarii creditelor contractate. Cursul monedei nationale s-a devalorizat brusc, dintr-o data ideea ca poti avea orice acum si fara mare efort a parut nebuneasca. Ca dupa o betie zdravana oamenii s-au trezit dimineata ca si-au baut mintile, si-au amanentat viitorul si cu siguranta ca si-ar fi jucat si nevasta la barbut daca ar mai fi fost bautura. Dar carciumarul, hot barbat, zise: ati baut, ati petrecut, acum platiti-mi datoria. Pai sa vezi, noi n-am vrut sa bem, am facut-o pentru ca o facea toata lumea si bautura pe care ne-ai vandut-o nu era ce voiam noi, ne-ai pacalit, pe eticheta scria ceva cu litere mici si noi nu puteam sa vedem. 

Si dintr-o data vraja  se duse, optimismul se risipi ca prin farmec si in locul sau se instala neagra depresie. O multime de binevoitori te mangaie pe cap, iti explica acum ca nu ai facut bine. Au grija sa-ti aminteasca in orice moment, 24 de ore din 24 ca e criza, ca e de rau. Ti-e rau, nu-i asa ca ti-e rau? Stai linistit, nu e vina ta, nu tu esti responsabil pentru viata ta si deciziile tale. Nu, nu e nici vina sistemului financiar, criza e vina exclusiva a guvernelor. Statul e un nenorocit, chiar daca nu-i dai mai multi bani decat bancilor. Toate greutatile tale au o cauza politica, e vinovat X si Y, tu in nici un caz, tu esti o victima a sistemului criminal. Daca te arunci in cap in parlament esti un erou, nu un bou ca are are un copil in grija si rata la banca. Statul e vinovat ca tu platesti rate si n-ai bani de medicamente pentru copilul tau, ca doar copilul ar trebui sa fie in bratele statului nu al parintilor care l-au facut. 

Nimeni, absolut nimeni n-a strigat "Jos bancile". Nu, criza n-a pornit de acolo, nu e nici o legatura. Statele nu acopera pe spinarea cetatenilor gaurile care s-au dat in sistemul financiar in cel mai murdar joc de santaj. Constientizeaza cineva ca imprumuturile angajate de Romania de la camatarii internationali s-au facut pentru a salva banii bancilor cu capital strain de la noi si ca ni s-a pus pumnul in gura pentru asta? Vecinii nostri unguri au incercat in mod admirabil sa reziste in fata capitalurilor si se pare ca zadarnic. Dintr-o apasare de mouse cineva poate sa-ti prabuseasca ratingul, moneda, economia si sa te oblige sa vii spasit sa ceri un imprumut umilitor.  In economia globala de astazi este o iluzie sa crezi ca o natiune mica mai poate face ce doreste, ca politicienii mai sunt altceva decat subordonati ai finantelor mondiale sau ca mai exista spatiu de manevra. Din fericire ne aflam in Europa, ni s-a pus in fata o nota de plata.  Ni s-a bagat in fata un contract in care sa ne vindem aurul. La fel de bine puteau sa ni-l ia cu armele in numele democratiei. Sau sa schimbe puterea si sa-si aduca oamenii lor. 

Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult in istoria noastra, exista in continuare Inalta Poarta, doar locatia ei se schimba din cand in cand. Nu ne este rezervat un destin glorios, dar macar sa facem ce am facut si pana acum, sa ne strecuram cu gratie printre picioarele elefantilor. Nu vitejia si actele eroice ne-au adus pana aici (e o minune ca existam ca popor si inca avem o tara), ci abilitatea de a supravietui. Din fericire avem aceasta gena a supravietuirii si vom trece si peste aceasta perioada. Conflicte sociale? Sigur. Abia reusim sa ne intelegem la nivel individual, a dori un consens social e un nonsens aplicat la spiritul poporului nostru. Chiar si intr-o miscare de protest vor exista unii care sa vrea pensii, altii anularea contractului de la Rosia Montana, altii butelii, altii salvarea cainilor samd. Cel mai bine e cand identifici un dusman comun, atunci toti suntem frati, chiar daca suntem manati de interese si motivatii diferite. Ne amintim de Ceausescu? Ne amintim de ce a fost dupa?  Strigam si ne agitam intr-un borcan, vrem sa schimbam, sa ne eliberam brusc intr-un elan euforic si distructiv. Credem ca exista scurtaturi catre o viata mai buna si niste oameni rai ne impiedica sa ajungem acolo. In istorie scurtaturile sfarsesc in fundaturi. Dar nu e timp de gandit, istoria e acolo, tu esti un personaj si ai sansa de a face ceva cu viata ta: rating pentru ceva timp la tv. Toate frustrarile tale se revarsa in afara, societatea e de vina, statul e de vina, altii sunt tot timpul de vina, daca ar fi dupa tine totul ar fi minunat. 

Vrem o viata ca in occident, uitand ca bunicii  nostri purtau opinci si stateau la opait in urma cu 50 de ani. Uitam de unde venim noi, ce salt spectaculos am facut chiar si in ultimii 20 de ani si ne comparam cu natiuni care au avut intinse imperii coloniale. Hai sa ne comparam cu ...Bulgaria, avem mai multe in comun. Strigam Libertate si ducem in derizoriu libertatea. Am depasit nivelul acesta in 1989, generatia precedenta deja a cucerit-o, generatia parintilor nostri aceeasi care a construit cuminte si cu incredere socialismul.

Fâs

O mie de oameni cu jandarmi si reporteri cu tot. Din ei, jumatate erau curiosi, oameni ok  care venisera sa vada despre ce e vorba. Cealalta jumatate erau pusti din cartier, cu scandari de stadion. Practic ei erau cei care faceau galagie. Printre ei revolutionari batrani si tigani in treninguri. Jandarmii erau la datorie, opreau pe cei suspecti si-i controlau. Habar n-am ce cifra au vehiculat televiziunile. Pe Bulevardul Elisabeta urcau un grup de 50 de tineri, cica studenti. Sa fiu iertat, daca aia aveau fete de studenti. Erau condusi si indemnati cu o portavoce de un tigan burtos. Trist, copii, trist.

In Bucuresti sunt doua milioane de oameni. Din ei, doar 1000 au vrut sa iasa azi in strada si nu cei reprezentativi. Vreti sa strigati, strigati, nu va face nimeni nimic. Dar nu va faceti iluzii ca o turma reprezinta poporul.Sigur ca numarul e important, in conditiile in care exista libertate sa iesi in strada si doar 1000 de indivizi fac asta.  Pentru restul alte lucruri au fost mai importante.   Daca veneau oamenii care lucreaza in Pipera sau Industriilor atunci Piata Universitatii ar fi fost prea mica si ar fi dat un semnal.  Dar asta seara, in orice mall erau mai multi oameni decat in piata. Asa se moare de foame in Romania. Iar daca maine pe zi se vor strange iarasi oameni va fi foarte clar ca oamenii aia nu muncesc, dar vor fiecare cate ceva: pensie de revolutionar, ajutor social, pensii mai mari, salarii mai mari. Toate de la stat, evident, ca doar acolo te duci si ceri. Restul de unde cer? Nu cer si nu asteapta de la nimeni nimic, au inteles ca atat cat faci atata ai.

Una arata un talon de pensie cu 350 de ron. Tanti, te-ai pensionat anticipat sau pe caz de boala, ca nu ti-a placut munca si mananci si din painea aluia de langa tine. Dar ai energie sa vii la protest si timp din belsug.

 Refuz sa protestez ca sa aduc partidul lui Ilici la putere, mi-ar fi rusine (apropo de cei care bat campii despre dictatura sa-si aminteasca cum erau tratati protestarii antiguvern in 1990, ca sandramaua e inca in viata si are sange pe maini). Daca maine ne strangem si strigam si jos PSD si PNL pe langa jos Basescu abia atunci incepem sa facem ceva. Altfel nu facem decat sa fortam o schimbare in interesul unei opozitii hamesite si care nu mai are rabdare ca sa puna mana pe ciolan. Refuz sa ma invete televiziunea unuia ca Voiculescu sa ma revolt si sa traga ei concluziile in directia dinainte stabilita. Aseara reportera Antenei 3 vorbea de sute de demonstranti si din studio moderatoarea ii spune: "o mie, minim o mie, asa am stabilit".Asa se face realitatea, cu oameni invitati in studio, aceleasi fete mereu care taie factura pentru fiecare ora de latrat.   

Azi poti striga orice, oricum, oricand. Esti liber sa injuri guvernul, presedintele, parlamentul.  Vom avea alegeri, fiecare va vota dupa cum il duce capul si ii vom injura si pe urmatorii.

Manipulare murdara

Dupa desfasurarea evenimentelor devine clar ca fac parte dintr-o incercare de diversiune. Asa-zisii manifestanti spontani apar la ore fixe pentru a crea agitatie. Telecocinele instiga populatia la violenta deformand realitatea in cel mai pur stil cominternist. Cornelius Rosianu, daca mai traieste, ar trebui sa fie mandru. 

Cine sunt cei din piata? Uitati-va la fetele lor. Tigani, vagabonzi, samsari auto, revolutionari care si-au cumparat certificat cu un porc la Bebe Ivanovici. Plang dupa locuri de munca desi multi dintre ei n-au muncit in viata lor. Plang ca sunt bolnavi, dar au venit la demonstratii in strada. 

Idiotii care vor sa creeze diversiuni si instabilitate in tara pierd din vedere pozitia precara a tarii. Maine cursul de schimb poate exploda cu consecinte dezastruoase pentru toata populatia. Cei care sunt acum in strada sigur nu merg la munca maine. 

Nu ei sunt tara, nu ei reprezinta majoritatea romanilor. Nu ei muncesc, nu ei platesc impozite si CAS-uri, nu ei sustin sistemul de pensii si de sanatate. Majoritatea oamenilor merg la munca, se lupta cu ratele la casa, incearca sa-si faca singuri viata mai buna si stiu ca nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni, fiecare e responsabil pentru viata lui.  Nu te impiedica nimeni sa muncesti, mai ales in Capitala si in orasele mari. Sigur ca e mai usor sa traiesti din ajutor social si alocatia copiilor. Sigur ca guvernantii sunt rai cand taie indemnizatia unor profitori numiti revolutionari.  Sunt atatea lucruri care ne enerveaza, atatea lucruri care merg prost in Romania, dar nu ma simt reprezentat de gasti de derbedei manipulati. N-am nevoie de aplaudaci care sa lanseze lozinci.Nu avem nevoie de Teodor Brates multiplicat in toate televiziunile.

Imi pare rau ca asa se intelege la noi in tara politica. Este evident pentru toti oamenii inteligenti ca impuberii lideri ai opozitiei se precipita in apucarea puterii  si nu se dau in laturi de la nici o mizerie pentru asta. Nu au suficienta barbatie de a se duce in piata si de a-si asuma o manifestatie pe care o instrumenteaza. Probabil ca le e frica ca-i linseaza propriile haimanale.

Ii asigur pe huligani ca daca jandarmeria nu mai face fata romanii tacuti vor curata mizeria.

Bancul zilei

Ce serviciu public din Romania functioneaza la fel de bine ca si SMURD?
JANDARMERIA!

Cocalari punct com rivolution

Am fost sa-i vad. O combinatie dubioasa de Militari, Rahova si Berceni cu glugi pe cap si cagule. Genul de indivizi care o ard prin cartier cand nu sunt la penitenciar. Pe strada grupuri de indivizi corpolenti, doi cate doi, paraseau zona palatului Cotroceni unde totul rasuflase rapid si se indreptau catre Universitate. In dreptul portii mele, cinci pusti cu o sticla de bautura ma indeamna sa vin cu ei, ca "te simti viu frate, e misto acolo". Boule, erai mort pana acuma?

Astia n-au nici o treaba cu sanatatea, cu mersul lucrurilor in tara asta. Sunt derbedeii pe care ii poti mobiliza cu o sticla de bautura sau cu o bila din Ferentari. Oricum, multi tigani printre ei. Din fetele pe care le vezi la televizor iti dai seama cam de unde provin indivizii. Sunt probabil fara ocupatie, fac mici combinatii in cartier, cara lazi pe langa piete si fura oglinzi la masini. Restul erau revolutionari, unii cu banderola la piept care au toate motivele sa iasa in strada cand statul iti ia cei 2200 de lei pe care ii papau in fiecare luna doar pentru ca au fost baieti destepti si s-au aranjat de un certificat. 

Tipul de protest seamana cu revolta huliganilor din Londra: multa violenta, fara revendicari. Pentru astia o vizita de o noapte la sectie nu ar strica si cu siguranta nu ar fi prima.

Intre timp televiziunile juiseaza, pana la urma muncesc de ani de zile, cam atat au reusit.

Sanatatea boborului

E ora 18:25. Scanteia TV si Dimineata TV, doua posturi de televiziune autohtone care nu manipuleaza si nu platesc latrai cu ora  transmit in direct o manifestatiune populara de amploare la gura de metrou Universitate. Indivizi dubiosi de la marginea Berceniului si pensionari cu fete de fosti activisti PCR, vreo 20 cu totul  reprezinta boborul revoltat impotriva tiranului care ii lasa fara asistenta medicala de urgenta. Sigur, multi din ei nu stiu exact de ce au venit acolo, oricum in zona e mult trafic si curiosii se strang oriunde vad o camera de filmat. Mi-e greu sa cred ca spiritul civic al romanilor iese la iveala abia acum si in aceasta forma. 

Care e problema cu Legea Sanatatii? Faptul ca se propune introducerea unor servicii private in sanatate? Pai ele exista deja, multi dintre noi apeleaza la clinicile private. Ce propunea in plus acest proiect? Accesul operatorilor privati inclusiv la serviciile medicale de urgenta. Si de ce ar fi asta o problema? Daca eu imi permit si platesc de ce sa nu am acces la un serviciu privat? 

De ce sa nu am acces la institutii medicale private mai bune daca platesc pentru acest lucru? Trebuie sa beneficiem cu totii de aceleasi servicii chiar daca avem mijloace materiale diferite si contribuim in mod diferit la bugetele de sanatate si de pensii din Romania? Acest egalitarism in mediocritate reprezinta o conceptie ideologica, iar cei care contesta de principiu accesul operatorilor privati au ramas la nivelul politicilor de sanatate de dinainte de 1989. Toti la gramada, la fel de prost. Admit ca exista inegalitati sociale, inteleg ca sunt categorii defavorizate care vor beneficia doar de un pachet limitat in asistenta medicala proportional cu sumele cu care ei contribuie. Imi pare rau, dar nu am atata solidaritate sociala incat sa beneficiez de aceleasi servicii ca si unul care asteapta ajutorul social luna de luna. Cei care platim impozite, taxe si contributii ar trebui sa cerem accesul la un sistem privat de sanatate, in care stii ca daca platesti beneficiezi de servicii corespunzatoare fara umilinta plicului, cafelei, florilor si bomboanelor. 

Daca va convine actualul sistem, in care statul asigura asistenta medicala exhaustiva si de proasta calitate atunci sa ramanem asa, dar sa nu mai plangem ori de cate ori se intampla ceva intr-un spital. Daca va place sa dati plicul la doctor, suta de mii la asistenta ca sa va schimbe cearsaful, atunci sa nu se revizuiasca nimic. 

Ne lipseste curajul de a recunoaste ca nu mai traim intr-o societate egalitarista si ca actualul sistem nu poateasigura servicii mai bune cetatenilor. Sunt clase sociale diferite in Romania, sunt generatii diferite. Pe de o parte ii avem pe cei care s-au maturizat dupa 1990, care lucreaza intr-o cultura organizationala diferita de a parintilor lor si care inteleg ca daca vrei un serviciu il platesti si ca nimic nu vine pe gratis. Pe de alta parte ii avem pe cei pentru care lucrurile se schimba prea tarziu si nu neaparat in favoarea lor. Vorbim de pensionari, de persoanele din mediul rural, de cei care nu au profitat la fel de mult de imbunatatirea nivelului de trai din ultimii ani. 

Sunt multe lucruri care trebuie dezgropate in sistemul de sanatate: modul dubios in care CNAS isi administreaza bugetul imens, organigrama CNAS, contractele privitoare la medicamente prin care corporatiile din domeniu incaseaza sume imense, cazurile de malpraxis. 

Legea Sanatatii e si o buna ocazie de a face politica, de a pune tunurile pe Basescu. Nu stiu cata dreptate are Basescu in cazul de fata, dar problema e simpla si o stim: ori ne convine situatia asa cum e, ori facem ceva.  E destul de greu s a discerni intre manipularile incrucisate, orgolii si dusmanii, dar nu trebuie sa fii medic ca sa intelegi ce se intampla cu un serviciu pe care il cumperi cu banii tai.

Lectii de morala

Cica Adrian Severin a sustinut o conferinta despre coruptie si reinvierea mandriei de a fi roman. Se pare ca omul a fost huiduit si intrerupt de huligani si golani fascisti si antisemiti.

Propun realizarea de conferinte sustinute de:
Ion Iliescu - "Adevarul din perspectiva materialist dialectica sau cum sa-ti umpli mainile de sange si sa pozezi in sarac si cinstit"
Miron Cozma - " Rolul horticulturii in viata politica sau cum sa plantezi panselute cu parul"
Sorin Ovidiu Vantu - "Etica in afaceri sau cum sa furi fara sa fii prins"
Balaceanu Stolnici - "Predica de la Malmaison sau cum sa pozezi in reper moral dupa ce ti-ai turnat prietenii"
Marean Vanghelie - "Ce facem daca gasim un portofel pe strada?"
Sorin Apostu - "Costul de oportunitate in afacerile publice sau pentru ce suma te dai jos din pat"
Mircea Geoana - "Pe culmile ridicolului..."
Daniela Andreescu - "Statutul juridic al afinilor, agnatilor si cognatilor in dreptul administrativ romanesc"
Bogdan Chireac - "Cum se spala mortii "


Lista de participanti este deschisa.

Apa neagra in Marte retrograd

Il mai tineti minte pe Lorin Furtuna? Ei bine, maestrul are urmasi. De ceva timp, la noi la televizor, realitatea curenta este dezbatuta in prezenta unor astrologi. Marte retrograd, apa neagra, crucea fixa, soarele intra in scorpion, semnul mortii si zodia presedintelui. Mercur guverneaza drumurile si sosele precum si comunicatele de presa.  Invitatii obisnuiti impart acum platoul cu analistii astrologi. Politica, evenimentele, accidentele toate au acum si o cheie astrologica. Interesant ca niciunul dintre oamenii din platou nu izbucneste in ras, treaba e luata foarte in serios. Treaba e cu atat mai grava pentru ca e scapata din ospiciul OTV si prezentata cu aer de seriozitate in jurnale de stiri. Intr-o tara in care argumentele politice se invart in jurul flacarii violet nimic nu ne mai mira, dar apetitul pentru superstitiile si credintele de ev mediu ne arata ne plasam mai curand in Orient, decat intr-o Europa carteziana.

Pa. Am fugit la Tanacu.

Obsesia autostrazii

Cand vorbim despre (ne)realizarile Romaniei ne gandim aproape instantaneu la lipsa autostrazilor. Autostrada, drumul liber cu cel putin doua benzi pe sens, cu asfaltul perfect intruchipeaza propasirea materiala a poporului, este culmea realizarilor sale, cartea de vizita care defineste un popor civilizat. Stadiul nostru de dezvoltare este masurat exact de numarul de kilometri de autostrada, numar invocat si contestat in functie de interes. Autostrada reprezinta transpunerea in numere naturale a reusitei colective, a frustrarii kilometrice, a dorintei unor realizari concrete in locul vorbelor goale.

Autostrada este in primul rand politica. Desi are in vedere o lungime fixa, masurabila in kilometri de asfalt, poduri, garduri, spatii de servicii, ea este totusi variabila. De o parte si de alta a ei stau cetatenii tarii dornici de un drum care sa-i duca un pic mai departe de trecut, mai departe de locul in care traiesc, mai aproape de un occident care ni se refuza in mod constant. Autostrada are puteri mistice, leaga sperantele romanilor de pe traseu de un drum comun care nu se asterne, care se poticneste in birocratie, exproprieri, coruptie, nepricepere. Daca am reusi sa deschidem "coridorul" cu siguranta ca multe din probleme s-ar rezolva, iar cetatenii s-ar incolona pe drum si in deschiderea drumului.

Autostrada este a poporului. Este locul in care iti poti imagina ca dupa douazeci de ani esti in Occident. Conduci masina ta germana, luata in leasing, ii dai talpa, multumit de tine si de caii putere. Nu exista restrictii, iar limita de viteza e pentru fraierii care nu si-au permis mai mult. Nu conteaza unde mergi, e segmentul de dreapta pe care ii poti depasi pe toti. Exista si retrograzi, indivizi care-ti ocupa banda ta, care merg ca melcul si pe care-i maturi cu flashuri din farurile tale cu xenon. Toti sa se dea la o parte, este bucata mea de spatiu. Nu, nu ma grabesc nicaieri, n-am nimic important de facut, asa vreau sa merg, sa le arat tuturor ca am forta si valoare.

Autostrada simbolizeaza perfect obsesia nationala pentru drum si lipsa totala a reperelor de destinatie. Nu drumurile pe doua benzi vor aduce prosperitate tarii, asa cum se crede in mod naiv, ci obiectivele pe care le leaga. Contrar parerii comune, autostrazile nu sunt pentru a facilita transportul cocalarilor cu masini second hand din Germania, ci ar trebui sa faciliteze transportul de marfuri si materii prime intre obiectivele economice. Cum ar fi sa vedem la stiri ca pe autostrada s-a facut un blocaj din cauza tirurilor incarcate cu marfa de export in drum spre Portul Constanta? Ca drumurile patriei sunt supraaglomerate din cauza masinilor incarcate cu grane, ca nu mai e loc pe DN 1 din cauza  coloanei ce transporta tractoare de la Brasov. Deocamdata, reteaua de transport face fata foarte bine volumului de marfuri. Poti transporta de la Constanta la Cluj orice marfa intr-un termen rezonabil. Va asigur ca n-o sa avem o crestere economica exploziva daca tirul cu banane ajunge cu trei ore mai devreme la poarta supermarketului, ca n-or sa navaleasca investitorii straini sa ne umple de bogatie in momentul in care o sa avem autostrazi si ca nu pleaca nimeni de aici pentru ca n-a avut doua benzi pana la usa halei. Va asigur ca daca vor sa vina vin si pe drumuri de pamant daca e vorba de aur si pleaca si pe drumuri cu gropi daca oportunismul ii mana aiurea prin lume.

Vorba cuiva din presa: daca duminica seara n-ai nici o stire, te duci la Baneasa si faci un reportaj despre aglomeratia si coada de la intrarea in Bucuresti. E aceeasi aglomeratie in fiecare week-end, zeci de mii de masini ce vin de la casele de vacanta de pe Valea Prahovei, cu zeci de mii de soferi ce injura guvernul si tara asta de cacat ce nu e in stare sa le faca un drum ca-n Germania, dom'le. N-a intarziat nimeni la munca a doua zi, cisternele Petromului neromanesc au ajuns la timp in benzinarii, supermarketurile au fost aprovizionate din plin cu rosii din Spania, toti si toate au ajuns unde trebuiau sa ajunga.

Si in cele din urma autostrada ajunge unde trebuie: in presa. Autostrada exista ca sa populeze fiecare jurnal de stiri, fiecare emisiune politica, fiecare talk-show. Usor-usor, ea trece din sfera concreta a fierului-beton si parapetilor, in sfera argumentului. Nu va ganditi ca se pronunta inginerii constructori, geodezii, arhitectii cu privire la modurile de realizare a autostrazii nationale. Nu, autostrada si centura e locul de dat cu gura al analistilor, al politicienilor si fetelor manioase de la tv.

Recensamantul - momentul adevarului

In urmatoarele saptamani va incepe recensamantul populatiei. Daca acest va fi organizat corect, vom avea date statistice noi la care sa raportam populatia Romaniei. Dupa aproape 10 ani de migratie masiva nu stim care este numarul celor care traiesc efectiv in Romania, la sat si la oras, intr-o regiune sau alta. 

Aspectul cel mai interesant de aflat este, cu siguranta, numarul tiganilor din Romania. Stim ca ei evita sa se declare tigani insa anul acesta s-ar putea sa avem o surpriza. Care va fi reactia opiniei publice daca vom afla ca 10% din populatia Romaniei este compusa din tigani? Va fi acesta un semnal de alarma suficient sa-i trezeasca pe romani inainte de a fi prea tarziu?

Ati observat insistenta si frecventa cu care ni se prezinta stiri despre tigani: nunti, petreceri, opulenta de prost-gust, manele, furt, mizerie. Sunt extremele unei populatii care traieste in mijlocul nostru insa dupa regulile ei, o societate ca o insula in mijlocul societatii mai mari, cu norme si valori sociale proprii diferite de cele ale majoritatii cu care intra in conflict. 

Inghitirea nemestecata a institutiilor si normelor europene creeaza o situatie paradoxala. Oferim prin lege si organisme abilitate un statut privilegiat, de discriminare pozitiva la adresa tiganilor, desi acestia resping valorile societatii in care traiesc, refuzand sa se integreze. 

Avem o criza economica, dar asta pentru noi nu este cel mai grav lucru. Sa fim seriosi, am crescut in "tranzitie" si traim in "criza", viata merge inainte. Dar realitatile demografice tind sa modifice insasi structura natiunii si pun in pericol existenta statului nostru. Se pare ca nimeni nu vrea sa se gandeasca la momentul in care tiganii vor pretinde drepturi politice. Cand cifrele recensamantului vor fi publicate o sa avem un soc.Si ar fi bine ca recensamantul sa reflecte realitatea pe care deocamdata o intuim.

Noul Regulament BNR

BNR a publicat pe site-ul sau propunerile pentru un nou Regulament privind creditele destinate persoanelor fizice. M-as fi bucurat sincer daca acest Regulament ar fi fost introdus in 2005 si nu astazi, cand deja grosul populatiei eligibile a contractat imprumuturi bancare. La fel ca si OUG 50, Regulamentul BNR are caracterul unei legi si dispune doar pentru viitor. Ce faci insa, cand problemele privesc portofoliul de credite deja existent? Nimic. Desi salutara pentru unii, interventia BNR este tardiva, caci nu este de natura a rezolva problemele acumulate in sistem. In ce priveste limitarea creditarii aceasta nu mai are nevoie de limitari legale, nivelul acesteia restrangandu-se in mod natural atat din partea bancilor, cat si din partea clientilor care, desi nu inteleg mecanismele de functionare si nu au o minima cultura bancara, manifesta scepticismul omului care deja s-a fript cu ciorba. Din pacate, intelepciunea consumatorului nu vine decat a posteriori, iar lucrul acesta este dovedit de faptul ca romanii au trecut in mod obligatoriu prin toate scamatoriile financiare din ultimii 20 de ani: jocuri de intr-ajutorare, FNI, credite.

Sunt masurile BNR necesare astazi?  

Paradoxal, ce ar fi fost foarte indicat acum 6 ani nu mai este la fel de oportun astazi. Pentru ca o masura sa fie eficienta trebuie sa intervina la momentul oportun. Astazi, unele dintre aceste masuri nu fac decat sa agraveze situatia debitorilor bancari. Cum?

Sa luam pe rand cateva propuneri din acest regulament.

1. Definitia creditelor imobiliare. 

Dupa ce ani de zile s-a perpetuat confuzia dintre creditele imobiliare si cele ipotecare, astazi BNR vine cu o definitie menita sa clarifice lucrurile. Conform definitiei BNR,  este credit pentru investitii imobiliare - orice credit care îndeplineste cumulativ următoarele conditii: (i) este garantat cu ipotecă imobiliară si (ii) este acordat în scopul dobândirii sau mentinerii drepturilor de proprietate asupra unui teren si/sau unei constructii, realizate sau care urmează să se realizeze, sau în scopul reabilitării, modernizării, consolidării sau extinderii unei constructii, precum si în scopul rambursării unui astfel de credit;

Ce nu este in regula aici? Definirea creditului imobiliar in functie de destinatia acestuia, desi este evident ca ceea ce tine de esenta creditului este forma de garantare a acestuia, ipoteca. Din moment ce creditul/obligatia are o garantie reala imobiliara, ar trebui sa nu mai fie un criteriu legal destinatia acestuia, scopul in care se contracteaza. Conditiile cumulative pe care le introduce BNR sunt in acelasi timp si conditii restrictive ce impieteaza asupra libertatii de a contracta. Prin urmare, nu mai poti contracta un credit de...30.000 de euro garantat cu ipoteca daca destinatia acestui credit nu este achitizia, constructia, amenajarea unui imobil sau rambursarea unui astfel de credit (refinantarea acestuia). Asta inseamna ca nu mai pot dispune de banii mei imprumutati si pentru care platesc dobanda, pentru ca limitarea scopurilor in care pot contracta un imprumut echivaleaza cu o afectare a dreptului de dispozitie asupra sumelor respective de bani. Este afectata atat libertatea de a contracta, cat si libertatea de a dispune de capitalul obtinut printr-un astfel de imprumut. 

La prima vedere masura pare a-i proteja pe debitori. Dincolo de faptul ca o masura prin care ti se limiteaza libertatea contractuala nu are cum sa te protejeze, ea are neajunsul de a inchide posibilitatea de consolidare financiara pentru sute de mii de romani care au contractat "credite de consum garantate cu ipoteca", considerate astazi credite de consum prin prisma destinatiei.  Ele nu pot refinantate, pentru ca potrivit aceleiasi definitii ele nu sunt credite imobiliare si nu pot fi refinantate, iar debitorii nu pot sa obtina conditii mai bune prin refinantare la o alta banca pentru ca vor fi excluse la refinantare. 

Masura este restrictiva si pentru cei care au credite de consum si care nu le mai pot refinanta printr-un credit garantat cu ipoteca. Daca astazi un debitor are mai multe credite de consum (credite, overdrafturi) pentru care plateste rate cumulate aproape cat veniturile sale (nu ne intereseaza acum de ce si cum le-a contractat), el nu are posibilitatea de a-si consolida datoriile si de a-si reduce suma lunara platita prin refinantarea acestora cu un credit garantat cu ipoteca, intrucat pot fi refinantate doar creditele imobiliare, asa cum sunt ele definite in art. 2 pct. a al acestui regulament. Daca Gheorghe are astazi rate din credite de consum in suma de 1500 ron el poate sa le refinanteze printr-un credit garantat cu ipoteca pe un termen mai lung si sa obtina o rata de 600 de ron care i-ar usura povara financiara curenta.

2. Ce sunt creditele de consum? 

"b) credit de consum – credit altul decât cel prevăzut la lit.a)." Definitia creditului de consum se deduce prin interpretarea per a contrario a  punctului a) al aceluiasi articol. Sunt credite de consum si creditele nenominalizate garantate cu ipoteca.  Care este diferenta intre un credit de 50.000 de euro garantat cu ipotec acordat in scopul achizitionarii unui imobil si garantat cu acel imobil si un credit de 50.000 de euro garantat cu ipoteca pentru care nu s-a cerut justificarea tragerii sumei?  Ce este mai important, destinatia formal declarata sau modalitatea de garantare? Stim ca multe din creditele de consum garantate cu ipoteca au fost contractate in scopul achizitiei altor valori imobiliare, dar ca imprumutatii preferau acest credit pentru a evita achizitia unui imobil prin supervizarea bancii. Cei care au cumparat un imobil prin credit bancar stiu ca au trebuit sa treaca prin toata analiza bancilor, ca li se cereau o multitudine de acte, ca li se impunea evaluarea, asigurarea si autentificarea actelor la institutii agreate de banca respectiva si cu costurile aferente. Multi dintre romani, au preferat sa ipotecheze un imobil aflat deja in proprietate, iar cu banii obtinuti sa se duca sa cumpere singuri si la costuri mai mici o alta proprietate (casa, teren). 

Este evident ca oamenii din BNR inteleg ca de esenta acestor credite este ipoteca, modalitatea de garantare, faptul ca pentru garantarea unui imprumut se individualizeaza si se indisponibilizeaza un bun din patrimoniul debitorului, dar opereaza o clasificare in functie de destinatia creditului. Situatia este si mai clara cand observam regimul juridic al acestor imprumuturi atunci cand se ajunge la executare silita si unde nu exista nici o diferenta cu privire la modalitatea in care se desfasoara aceasta. Si unii si altii vor fi executati la fel, prin valorificarea imobilului aflat sub ipoteca.

3. Nivelul garantiilor

 Nivelul de garantare stabilit la 133% din valoarea creditului  este deja implementat de majoritatea bancilor in ce priveste creditele garantate cu ipoteca. LTV-ul (loan to value) reprezinta conditia pe care bancile o impun pentru acceptarea unei garantii reale. Valoarea acestui indicator reflecta procentul de risc pe care imprumutatorul este dispus sa-l accepte vizavi de garantia propusa. In conditiile unor fluctuatii mari ale valorilor imobiliare imprumutatorul decide singur care este nivelul LTV, care este riscul pe care il accepta.

Regulamentul BNR spune prin  Art.13. – (1) Valoarea unui credit pentru investitii imobiliare nu poate depăsi 85% din valoarea imobilului pentru achizitionarea căruia se solicită creditul si/sau din valoareadevizului estimativ în cazul creditelor acordate în lei, 70% în cazul creditelor denominate în euro sau indexate la cursul euro si 60% în cazul creditelor denominate în alte valute sau indexate la cursul unor alte valute.

 Se introduc niveluri diferentiate ale LTV in functie de moneda in care se contracteaza creditul, adica se incearca o limitare prin lege a doua riscuri cumulative: riscul variatiei valorilor imobiliare si riscul valutar aferent.

Din nou, masura este buna in principiu, ar fi fost ideala acum 6 ani, insa pierde din vedere tocmai o latura a riscului pe care vrea sa-l preintampine raportat la specificul romanesc. In tara noastra, valorile proprietatilor sunt raportate la valoarea lor in euro, indiferent de moneda in care se contracteaza. Vanzatorul si cumparatorul convin asupra unui pret exprimat in euro si procedeaza la conversia in lei a valorii obtinute. Un LTV mai mare pentru creditele in lei inseamna ca la o scadere mai mare a valorilor imobiliare in euro cumulata cu o crestere a cursului de schimb obtinem un risc mai mare pentru imprumutator ceea ce se traduce prin faptul ca imprumutatorul nu va merge niciodata pe un LTV de 85% pentru creditele in lei pentru ca valoarea garantiei afectate imprumutului ar scadea sub valoarea imprumutului acordat. 

De exemplu, in 2007, o persoana contracteaza un credit de achizitie apartament de doua camere in Bucuresti in suma de 85000 de euro echivalent in lei, adica 280000 ron,  raportata la o valoare evaluata de 100.000 euro (330000 ron) la un curs de 3.3 ron pentru un euro (da, se ajunsese pana la aceste valori). Astazi, acelasi apartament valoreaza pe piata 50.000 de euro la un curs de 4.3 ron pentru un euro, adica 215000 ron, valoare mai mica decat valoarea creditului acordat de 280.000 ron/ 65232 euro la cursul de astazi.

Partea interesanta abia acum intervine. BNR impune conditionarea creditelor de consum de afectarea unor garantii reale la un nivel de 133% din valoarea creditului. Prin garantii reale intelegem atat bunuri mobile (masini, bijuterii, tablouri), cat si imobile. Cei care contractau un imprumut de consum nu dispuneau de o garantie reala sau nu doreau sa afecteze un bun pentru un imprumut. Practic, imprumutul de consum dispare, pentru ca nu se vor mai acorda credite in absenta garantiilor. Cum devine chestiunea asta, ar zice Moromete? Adica ieri puteam sa iau 20.000 de euro credit de consum in baza adeverintei de venit si astazi nu mai pot sa iau nici 10.000 de ron fara sa pun gaj pe masina (ca asta inseamna garantie reala).

Refinantarea creditelor de consum cu credite de consum, adica accesul cetatenilor la consolidarea datoriei si la dobanzi mai mici este conditionata de existenta unor garantii pe care cei care au contractat credite de consum nu le-au avut in trecut si nu le au nici astazi.

 3. Termenul

Proiectul mai introduce o limitare in privinta termenului, creditele de consum pot fi acordate pe o perioada de maxim 5 ani. Din nou, statul intervine in relatia dintre doi contractanti privati stabilind termenul pe care acestia pot contracta prin reducerea acestuia. In prezent, se acorda credite de consum pe o perioada maxima de 10 ani. Restrangerea termenului la 5 ani echivaleaza si cu reducerea la jumatate a maximului sumei imprumutate. Multumim de grija, dar poate aveam nevoie de 40.000 ron pentru ce vreau sa fac, suma pe care, la nivelul veniturilor nu o pot contracta decat pe 10 ani. Chiar daca dispun de venituri care sa-mi permita accesarea unui imprumut de 40.000 ron pe 5 ani si dispun si de garantiile reale aferente, statul imi impune sa platesc o anumita rata pe luna, rata mult mai mare decat as fi dispus sa platesc. 

4. Concluzii

Statul dispune pentru mine, imi impune elementele esentiale ale contractului: moneda, suma, garantia si termenul. Este de esenta contractului sa pot dispune de comun acord cu cel cu care contractez asupra termenului contractului. Se dovedeste ca statul intervine brutal in relatia dintre privati si acest lucru nu este de natura sa avantajeze debitorul. In acelasi timp, statul nu intervine cu nimic asupra pretului contractului, nu impune nimic bancilor cu privire la nivelul maxim al dobanzilor. Sunt sigur ca vor argumenta ca nu pot interveni in economie prin preturi administrate, ca doar sunt liberali si ca nu pot face nimic pentru debitorii existenti. 

Daca e sa fim sinceri, astazi romanii platesc mai multi bani bancilor decat platesc statului. Nu traim prost pentru ca statul ne ia banii ca sa-i foloseasca in interesul comun, traim prost pentru ca statul asigura drenarea banilor de la populatie in folosul bancilor, furnizorilor de utilitati si companiilor straine.

Cu ce-i ajuta pe debitori BNR? Prin faptul ca le spune ca nu trebuia sa contracteze acele credite? Prin faptul ca nu se mai pot contracta aceste credite in viitor. E ca si cum ai ajunge la spital in stare grava si doctorul in loc sa-ti dea ajutor iti spune ca trebuia sa traiesti mai sanatos si te trimite linistit acasa sa mori in patul tau. Ai consolarea ca pe viitor nu se mai pot contracta credite in aceeasi suma si cu un grad de indatorare la fel de mare ca in trecut. Unde era BNR cand s-au acordat acele credite?

Se inchide definitiv robinetul banilor. Brusc, statul este foarte grijuliu cu mine si ma pune sub o administrare speciala, o tutela ca pentru un om iresponsabil. Restrangerea brutala a creditului nu este de natura a repara excesele trecutului, dar blocheaza circulatia banilor in viitor, leaga de glie pe cei care si-au asumat deja obligatii si impiedica practic orice acces la credit in viitor. E ca si cum ieri ma inecai cu bani si azi ma asfixiezi in lipsa lor.

Masura este de natura sa creeze distorsiuni si mai mari in economia noastra in viitor. Banii vor fi si mai rari si mai scumpi, lucru care nu ne va ajuta intr-o ipotetica relansare economica. Iar cand banii vor fi mai rari si mai scumpi cu atat mai greu va fi pentru cei care au deja credite sa le achite. Desi multe din creditele din trecut au fost bani risipiti in vant pe masini si electrocasnice, au fost la fel de multe situatii cand cetatenii au contractat credite de consum pentru o mica afacere, pentru a dezvolta ceva. Chiar si consumul exagerat a adus cu sine o dezvoltare a vietii economice, o dinamizare a relatiilor economice in cadrul societatii, lucru care s-a tradus printr-o crestere a nivelului de trai pentru foarte multi dintre romani.  Nu au fost doar cheltuieli iresponsabile, pentru multi creditul a insemnat faptul ca si-au putut construi o baie cu apa calda si o toaleta in casa in mediul rural, ca si-au luat frigider si masina de spalat ridicandu-si gradul de confort si nivelul de trai. Nu se spune nimic despre nivelul barbar al dobanzilor practicate la adresa romanilor, se condamna creditul in sine. 

Nu se usureaza cu nimic situatia debitorilor existenti, dimpotriva li se inchide posibilitatea de a-si refinanta imprumuturile si de a-si usura situatia financiara. BNR-ul nu se atinge de banci, se intampla la fel ca si cu Ordonanta 50. De ce nu vine BNR-ul cu masuri care sa oblige bancile la reconsiderarea dobanzilor practicate pentru creditele in desfasurare? De ce nu vin cu masuri care sa oblige conversia creditelor acordate in franci la un curs avantajos pentru debitori. 

Masurile propuse de BNR disimulate in grija pentru cei care vor sa contracteze credite sunt expresia cinismului bancar, Shylock traieste si este mai viu decat oricand.

Referendum pentru Rosia Montana

Avand in vedere importanta subiectului pentru toti romanii de ce nu se poate initia o consultare populara? De ce sa lasam decizia in mainile politicienilor si "dezbaterea publica" in seama analistilor si jurnalistilor platiti, mituiti, plimbati cu avionul.  Daca natura sau divinitatea ne-a inzestrat cu aceasta comoara de ce sa nu lasam poporului dreptul de a decide ce sa se faca cu ea. Oricare ar fi rezultatul votului ar fi corect, ar reprezenta decizia poporului. In loc sa gasim un nou motiv de divizare in societatea noastra am putea lua o decizie in mod colectiv. Suntem buni doar sa venim la alegeri din patru in patru ani, ca sa confirmam printr-un simulacru de democratie aceeasi clasa politica. Cand vine vorba de bani, altii iau deciziile. Un referendum la nivel national ar transa chestiunea.

Doua intrebari:
1. Sunteti de acord cu exploatarea de la Rosia Montana?
2. Sunteti de acord ca exploatarea sa fie realizata exclusiv de statul roman, fara asociati straini?


Cereti referendum pentru a impiedica cel mai mare jaf din istoria tarii.