miercuri, 22 august 2012

Who the fuck is Aspazia?!

Recunosc, sunt un pic masochist si din cand in cand dau pe Antena 3  doar ca sa vad pana unde se poate merge. Vad mare pe ecran: ASPAZIA E MAI TARE DECAT 7.5 MILIOANE DE ROMANI!

Cine e Aspazia? Ce face ea atat de bine incat e mai tare decat saptevirgulacincimilioanedevoturi ? O fi vreo maica stareta cu puteri deosebite? Habar n-aveam, m-a informat Antena 3.

Ca majoritatea romanilor, vara aceasta am preferat sa ma bucur de frumusetile patriei. Erau sute de mii de oameni pe litoral si pe drumurile tarii si, cu siguranta, alte zeci de mii in vacante aiurea pe glob. Intre timp, terasele, barurile, piscinele si mall-urile erau pline, iar concertele cu vedete straine s-au succedat intr-un ritm ce le aduce in banal. Vin la pahar, bere la pet, o vodka mica la bufetul din sat, viata merge inainte. Pe ogoarele Romaniei s-au copt granele sub soarele arzator. Nu asa bine ca anul trecut, un pic mai prost decat media, dar nu catastrofal. Adica n-o sa murim de foame. In Bucuresti s-a  circulat lejer, nici nu caut loc de parcare. Aprope ca ma vad cu aceiasi oameni la semafor, aceiasi oameni ducandu-se spre serviciu. N-am avut timp si nici chef sa urmaresc in detaliu ce s-a intamplat in politica, pana la urma e bine sa te deconetezi cumva. Am injurat cand cursul de schimb crestea de la zi la zi pentru ca trebuia sa refac calcule peste calcule si m-am intrebat la ce bun atata circ, cu ce ne ajuta concret. Si cam atat la momentul respectiv.

In ziua vestitului referendum era o caldura infernala. Nu m-am dezmeticit la timp sa ma duc la mare, am ramas in Bucuresti. Duminica a fost linistita, am dormit neobisnuit de mult. Cand m-am trezit, strada de obicei  circulata, era pustie, soarele necrutator, cainii lesinati sub un petec de umbra langa colturi si cam atat. Aveam pofta de pepeni si m-am dus cu masina la Matache. Pe drum un autobuz de REBU CURSA SPECIALA intesat cu tigani in veste reflectorizante, pe scaune si in picioare ca niste vite intr-un tir, la 50 de grade. Un pic mai incolo, trase pe dreapta la Casa Radio 3 autocare cu oameni de la firma XTrans. Mai merg nitel mai incolo alte 2 autobuze  YTrans (n-are rost sa le spun numele, patronii de acolo fac si ei ce pot, nu poti sa-i condamni). In dreptul Hotelului Grivita alte doua autobuze RATB Cursa speciala cu oameni. Aerul conditionat abia mai facea fata, aproape ca-mi parea rau ca iesisem si ma gandeam in cat timp se vor raci pepenii. La Matache oferta de pepeni era slaba si la preturi nesimtite la tiganii de acolo, m-am enervat si m-am dus la Rahova. Stiu, nu e o decizie rationala, dar era pustiu in Bucuresti si intr-un sfert de ora am fost acolo.  Era pe la 4, am gasit piata inchisa, insa vanzatorii de pepeni erau acolo, isi pazeau gramezile. La jumatate de pret, pe alese si-ncercate. Am umplut portbagajul cu pepeni verzi si galbeni si am plecat spre casa. In drum, alt autocar. Am intrat in casa, am bagat pepenele galben la rece, am dat drumul la tv sa mearga si n-am gasit nici un motiv sa ma duc la sectia de votare aflata la 200 de metri de mine. Eu si alte milioane de oameni care erau acasa sau in vacanta. Eu am facut-o in mod constient, ca o exprimare a vointei mele. Sunt constient ca nu sunt mai multi cei care se duc in vacanta, care merg la mall, care isi cumpara masini si electrocasnice, care ies cu prietenii, care duc o viata normala fara sa astepte de la viata mai mult decat pot realiza cu forte proprii. Evident ca toti avem nemultumiri, e un semn de normalitate. Toti ne dorim ca lucrurile sa mearga mai bine, pentru noi, pentru cei apropiati, pentru tara, exact in ordinea asta. Pentru asta trebuie sa putem face noi insine ceva pentru noi. Abia aici ajungem la principala falie invizibila din societatea noastra. Sunt oameni care isi pot construi propria existenta, o intreaga clasa sociala care accede spre un mod de viata rupt de trecut, care se bucura pe buzunarul propriu de binefacerile stilului de viata occidental. Unii mai bine, altii mai prost, dar suficienti de multi incat sa tina in viata si chiar sa prospere industria serviciilor din Romania. Cat de corect e sistemul cu cei care muncesc in Romania ca antreprenori sau salariati, cum se redistribuie cresterea economica a tarii (PIB -ul Romaniei a crescut de cateva ori in ultimii 15 ani), cum se impart taxele intre cei care le platesc, stat si cei care sunt beneficiari ai sistemului de redistribuire sunt lucruri care nu se discuta in societatea noastra. Exista linii clare de demarcatie intre straturi ale societatii, iar dorintele, interesele si vietile lor nu-si gasesc nicio reprezentare ideologica.  Avem o falie intre cei care traiesc depedenti de stat si cei care traiesc fara a primi nimic de la stat, ba chiar dimpotriva. Iar cei care traiesc cu veniturile de la stat, bugetari, angajati in companii de stat, beneficiari ai sistemului de ajutoare sociale, multiple categorii de pensionari si rezervisti sunt mai multi decat cei care muncesc. Asta e una din probleme. A doua este dezechilibrul demografic, ganditi-va ca in ultimii 50 de ani societatea noastra a cunoscut variatii mari de populatie, crestere fortata jumatate de perioada, apoi descrestere accelerata atat a populatiei prin scaderea natalitatii, emigratiei.  Corelati cele doua informatii si incepem sa ne luminam, avem o problema reala.  Corelati prezenta la vot pe judete cu harta saraciei pe judete, veti observa ca judetele cu cea mai mare prezenta se suprapun peste judetele cu multi oameni saraci: Olt, Teleorman, Giurgiu, Calarasi... Suntem prea putini cei care muncim si prea multi care traiesc pe seama statului. Unii au tot dreptul sa o faca, au contribuit la sistemul de pensii, unii mai mult, altii mai putin, unii mai multi ani, altii....pensionati anticipati, bolnavi inchipuiti, politisti si militari tineri. Adica o  alta inegalitate in interiorul unei categorii. Cei care au o mica afacere, de la magazin la o ferma, cei care au salariati sunt sufocati de taxe si impozite, inclusiv o taxare a muncii care ...descurajeaza munca.
Iar statul nu mai are bani sa intretina bugetele de asigurari sociale si de pensii. Nu mai ai de unde sa storci de la cei care muncesc, nu mai ai nici de unde sa dai la un numar din ce in ce mai mare de oameni. O mare parte din populatia activa a tarii munceste in afara, degrevand statul roman de eventuale ajutoare sociale pentru ei si pentru familiile lor ramase acasa. Intr-adevar platesc taxe pe munca in statele respective, contribuie prin munca lor la prosperitatea acelor tari, dar si a tarii de origine. Insa nu contribuie la bugetul Romaniei cu taxele lor pe munca.

Insa lucrurile nu se vad asa in societatea noastra. Nimeni nu are curaj sa asume multiplele schisme din societatea noastra si sa vina sa le comunice cetatenilor ca e o chestiune de bani. Ca o parte consistenta din romani deja traiesc mai bine, iar celalta parte a societatii nu se bucura de acelasi standard de viata.  Ca ar trebui sa luam si mai mult de la cei care muncesc ca sa putem sustine sistemul pentru cei care asteapta. Sigur, standardul general de viata a crescut pentru majoritatea romanilor daca e sa ne gandim numai la 1989 cand a avea de mancare ceva era deja o realizare. Nimeni nu moare de foame in Romania, venitul mediu pe cap de locuitor este iarasi de cateva ori mai mare decat in urma cu 15 ani, cu tot cu cresterea preturilor oamenii cheltuiesc mai mult pe bunuri si servicii. Cum explici insa unor generarii din perioada de dinainte de 1989, care au construit o societate si foarte multe din lucrurile pe care le vedem in jur, care au muncit sau care s-au facut ca muncesc ca pentru ei nu poate fi mai bine, ca nu se pot bucura de abundenta de produse, servicii si posibilitati pe care le-a adus deschiderea de dupa 1989 pentru ca veniturile lor depind de stat, sunt mici si intotdeauna insuficiente? Simplu, n-o faci, ci acuzi pe altii si promiti sa arunci cu promisiuni de majorare a unor venituri pe care stii ca nu ai de unde sa le iei. Ba inca tii in stipendiere consistenta diverse categorii de indivizi de la revolutionari facuti din pix, salariati la stat in scheme de personal supradimenisionate si ineficiente prin constructie si un numar incredibil de beneficiari de ajutor social de la primarie. Oameni apti de munca, care traiesc pe seama statului si care raspund mainii care ii hraneste.

Daca au fost la vot 8.5 milioane (eu am serioase indoieli), din partea care nu s-a vazut la vot exista suficient de multi oameni care reprezinta de fapt populatia activa, generatia care ar putea schimba ceva in agenda publica. Sigur, nu sunt cei mai multi, dar sunt cei care au un mod de viata care le permite sa traiasca prin forte proprii si care nu asteapta mai mult de la stat decat de la ei insisi. Nu are importanta Traian Basescu, ci mai curand faptul ca multi oameni au constientizat pericolul pe care il reprezinta politica de tip psd, manipularea de tip sectar a partii mai sarace a populatiei prin prin canalizarea urii asupra unui singur personaj. Daca romanii ar fi priceput ceva dupa 1989 ar fi inteles ca nu totul depinde de un singur om si, cu siguranta, nu un singur om e vinovat de situatia tarii. Doar ca romanii in 1989 au considerat rezolvata problema prin impuscarea lui Ceausescu si atat, fara alte consecinte. Scurt esalonul doi a trecut in fata si din el s-a desfacut o noua organizare politica.  Acum, un om concentreaza toate probleme tarii, de n-ar fi el maine pensionarii ar avea pensii mari, ar trai bine, Romania ar fi o tara prospera.

Niciuna din cele doua tabere politce nu comunica cu cetatenii tarii si esueaza in reprezentarea intereselor claselor sociale pe care ar trebui sa le reprezinte. Nici macar nu isi asuma cetatenii, oamenii nu sunt oameni sunt....voturi, bucatele de hartie bagate intr-o fanta fara fund. Oameni luati ca vitele si dusi sa voteze. 50 de lei merge votul pe la tara. Tot atata costa si o zi de sapa daca tocmesti un om cu ziua. Plus bautura, dar si asta se rezolva. In schimb ni se serveste un circ prost, actiuni fara sens si fara finalitate care nu fac decat sa creasca nivelul de neincredere si iritare in societate, afectand economia adica chiar izvorul de bani. Foarte posibil ca aceasta criza politica sa ne duca intr-o criza economica. Ce nevoie aveam noi de plebicist?! Cu ce ma ajuta pe mine daca e sau nu mai e Basescu? Din moment ce am trait si perioada de boom si cea de criza cu acelasi presedinte mi-e foarte clar ca n-are multa importanta cine e presedinte. Insistenta cu care ni s-a sugerat ca el e raul absolut mi s-a parut suspecta, cred ca orice om de bun-simt pricepe ca atunci cand cineva se straduieste sa-l convinga zi de zi de ceva ce nu-i pare evident e ceva necurat la mijloc si in mod sigur nu e vorba de interesul tau ci al celui care incearca sa te convinga.

Asadar cine e Aspazia? Asa-i ca ati uitat de ea? N-are nicio importanta cine e Aspazia atata timp cat esti ocupat sa muncesti, sa fii in vacanta sau sa te bucuri de vara. Inseamna ca viata ta continua indiferent de politica tarii si parca e mai buna cand o ignori. 


Update

Ca sa nu murim prosti, Aspazia e unul din cei 9 judecatori de la Curtea Constitutionala care a votat cum nu trebuie in opinia unora drept care este linsata mediatic dupa luarea acelei decizii. Adica unii judeca persoana unui judcator prin prisma deciziilor sale. Ce-ar fi sa intrebam infractorii de la Rahova despre judacatorii care i-au condamnat? Remarc ca in ultimul timp instantele au ajuns sa transeze spete importante in societatea noastra intr-un mod imprevizibil pentru celelalte puteri in stat. E posibil ca magistratii sa constientizeze ca in mod colectjv sunt o putere in stat si ca pot sa-si exercite puterea pe care o au prin decizii care nu tin cont de interesele Executivului si Legislativului si intr-un mod pe care nimeni nu l-a asteptat in care magistratul evolueaza de la functionar la factor de decizie in societate. Ramane de vazut, deocamdata trebuie sa merg la culcare, maine n-am timp sa ard gazul pe la Universitate.

luni, 2 iulie 2012

De ce il avem pe Basescu?



          Se discuta de ceva vreme despre suspendarea/demisia presedintelui. De fapt, cam asta e toata discutia publica la noi, daca nu despre atunci legat de, in legatura cu, din cauza caruia, impotriva samd. 
Suntem in anul 2012, la 8 ani fata de 2004 cand s-a ales Basescu. L-am ales, ca sa fim cinstiti. L-am ales ca sa nu iasa Nastase, ca sa fim si mai cinstiti. De ce sa nu iasa Nastase? Ca nu ne placea deloc genul si nu ne placea acea Romanie, o combinatie de Balanta si Senatorul Melcilor. Si mai ales nu ne placea ca se anunta o domnie lunga, ca Nastase tocmai modificase Constitutia si ridicase mandatul viitorului presedinte la 5 ani.                    
           Asa-i ca nu va amintiti Referendumul pentru Constitutie din 2003? Asta pentru ca nu prea a fost nimeni la vot (era iarna si o vreme execrabila), dar activul inimos de partid si-a facut datoria si consultarea publica s-a bifat (nu se va sti niciodata daca prezenta la vot a trecut de 20%). A, inca ceva bonus, cu ocazia aceleiasi revizuiri s-a deschis si portita achizitiei de terenuri pentru straini si s-au creat premisele bulei imobiliare. Inchidem paranteza. 
             Si se facu 2004, si presa cea atotascultatoare din Romanika incepu sa ciripeasca pe la colturi ca n-ar fi atat de bine in minunatul regim Iliescu-Nastase. Ba inca fortele democratice autentice (la vremea aia PNL si PD) se unira sa impiedice catastrofa pentru Romania: alegerea lui Adrian Nastase care vadea un apetit vorace pentru o conducere cel putin la fel de glorioasa ca a lui Nero (si in lumina ultimelor evenimente, la fel de patologica) aruncandu-l in lupta pe Stolo, finantistul perfect, privire rece, competenta maxima, inventatorul cresterii 0 si altor procedee aplicate deja cu succes in secolul precedent. 
            Era pe cand nu se inventase breiching  niuz-ul la noi cand...bomba..Stolo se retrage. Lacrimi, emotie, confuzie maxima. Patriei ii murise viitorul parinte al natiunii si iar o sa ramanem cu rudele multe, rele si hraparete. Si ramane Traian Basescu, considerat de multi nepregatit si incapabil sa castige lupta cu un maharajah ca Nastase, care avea si partid cu retea puternica in teritoriu, si bani, si presa favorabila si un parcurs ireprosabil. De fapt, Nastase parcursese perfect toate treptele vietii sale incepand cu nasterea ireprosabila in sanul inaltei nomenclaturi, direct in Primaverii, pana la casatoria oportuna cu fiica unui ministru al lui Ceausescu, o adevarata mezalianta la vremea ei, dar care i-a permis tanarului Nastase de atunci sa prinda trenul care i-a dus pe toti utecistii si tinerii comunisti direct in mijlocul tranzitiei  unde li s-au deschis largi perspective. 
            Asa si? L-am ales pe Basescu. De ce? Pentru ca ne era antipatic Nastase, pentru ca s-a vrut atat din afara, cat si dinauntru. Pentru ca PSD-ul era in mintea fiecaruia Iliescu, anii 90, amintiri urate, era Romania in care erai nevoit sa alegi intre Vadim si Iliescu. Ca sa nu uitam de unde venim. 
Ba inca ne-am bucurat ca a iesit Basescu. Eu unul, recunosc, mi-a placut mai mult infrangerea lui Adrian Nastase, poporul roman ii aplicase o corectie arogantului. Iar din cate imi amintesc se ceruse anchetarea si condamnarea lui, s-au promis tepe la Piata Victoriei, iar poporul fascinat de perspectiva vindicativ-sanguinara a votat cu intruchiparea lui Tepes cu suvita.Ha-ha-ha. Si el si noi.
           Am pierdut din vedere ca in 2003 Nastase isi pregatise  terenul pentru o lunga domnie, calculase el ca doua mandate consecutive de 5 ani ar fi suficiente ca la sfarsit Parlamentul, Curtea Constitutionala, intreg activul de partid si de stat sa-l implore sa accepte modificarea constitutiei propusa de marele dottore Ponta si sa ne ramana lider pe viata. Dar asta abia prin 2014, cand urma sa se termine in mod formal domnia sa. 
Asa ca daca azi il avem pe Basescu cu inca doi ani de mandat in fata e pentru ca Nastase calculase cum o sa ne stapaneasca el 10 ani si si-a tras constitutie cum a vrut muschiu lui. Basescu e presedinte azi pentru ca Nastase avand toate ingredientele succesului in mana a pierdut la jocul de scena in fata lui Basescu, a pierdut si pe seama propriilor defecte, iar din perspectiva istorica s-a dovedit ca am fost foarte aproape sa votam un narcisist pasiv-agresiv si compulsiv si am ales un tip din popor, un nenea de la scara trei, care bea, injura, ciupeste femeile de fund si le zice bine. Am votat produsul de marketing Basescu, iar produsul a stiut sa se vanda singur. Un amestec de umor si bascalie, de glume de autobaza si ofiter, om tenace si hotarat. La setea insatiabila de justitie populara Basescu deja raspunsese masacrand fara mila maidanezii si gheretele de tabla din Bucuresti. In sfarsit o figura hotarata, capitan, carevasazica om cu uniforma, barbat de stat, cap de familie, lup de mare, lup de stepa, figura paterna si severa cu slujbasii si poporul sau. 
            Si mai ales, intr-o relatie continua de comunicare cu supusii sai. Basescu lanseaza mai multe teme de discutie publica, arunca mai multe castane incinse decat pot tine dusmanii sai. Tineti minte cum erau comunicatele catre tara ale lui Iliescu? Sau tentativele naive ale lui Constantinescu de a se lua in serios si de a ne comunica ceva? Basescu nu are neaparat nevoie sa comunice in mod explicit ceva. Si daca tace doua saptamani stie ca tacerea sa va fi subiect de discutie. Prezenta sa e reclamata, invocata chiar si de detractorii sai, existenta sa se dovedeste a fi chiar miezul politicii romanesti, nodul gordian in fata caruia tara a ajuns si in prezenta caruia viitorul nici nu mai exista. Adica fix ce-am facut noi cu liderii nostri din ultima suta de ani. O relatie complexa de atractie fata de figura paterna a Parintelui Natiunii si de contestare a lui.  O imaturitate politica a poporului nostru care nu e in stare sa reactioneze decat emotional si care nu desprinde concluzii decat de azi pentru maine. 
          Reclamam prezenta unui lider, a unui mascul alfa, a unui comandant in spatele caruia sa ne incolonam si care sa ne scoata din mizeria propriei neputinte spre limanul unor vremuri mai bune. Dar ne deranjeaza ideea de a fi condusi. De asta si democratia a ramas si ramane un fenomen superficial la nivelul poporului nostru, pentru ca ne este foarte greu sa ne supunem in mod colectiv si voluntar formelor de organizare in care traim si la care aderam in mod formal.  Grosul acestei populatii refuza sa participe la constructia sociala, iar restul o realizeaza in folosul lor. Sistemul e creatia nemijlocita a poporului nostru. Unde nu a fost intrebat poporul? In 1990? In 1991? In 92, 96,2000? La Constitutia din 2003? La alegerea lui Basescu in 2004? La suspendarea sa in 2007? La realegerea sa in 2009? 
          De ce nu ne intrebam cum l-am votat pe Basescu? De ce nu au fost in stare sa propuna un candidat viabil si capabil sa-l invinga pe Basescu si nu unul care la vremea candidaturii sale era deja un infractor? Sau de ce nu ne-au propus un candidat redutabil in 2009 cand Dl. Geoana facea vizite nocturne cu o seara inainte de alegeri la un alt infractor dovedit si  condamnat?
          Mai ales dupa 2009, salariati platiti ai trusturilor de presa au incercat sa ne induca ideea ca meritam tot ce se intampla rau in societate si in vietile fiecaruia pentru ca am pacatuit, am strigat in biserica si am indraznit sa nu votam cu cine trebuia, cu toate ca ala pe care ar fi trebuit sa-l votam a fost scuipat pe un trotuar de Ferentari si ejectat din activul partidului intr-o mare de penibil.
          Asa ca avem fix ce am vrut, ba inca si o miniteapa de doi ani pentru Nastase si, nu-i asa, e bine si atat, (si la mai multi pentru toata lumea),  lucru pe care nu ni-l inchipuiam in 2004. 
         In ce priveste suspendarea/demisia presedintelui vreau ca sa fie respectata constitutia si votul direct al poporului, adica poporul sa aiba ce-a votat si pana la capat, fix zece ani, asa cum era prevazut in sufragiul universal la care am participat, alaturi de oameni si cu totii impreuna, in 2003.  
Legitimitatea votului direct de alegere a Presedintelui la romani intrece legitimitatea partidelor, o masa abstracta si amorfa subsumate unor abrevieri de 3-4 litere. Toate partidele din Parlamentul de acum au fost la guvernare in ultimii 4 ani, luate doua cate doua, luate separat si  tot timpul a existat o coalitie, o majoritate efemera si pe care n-o poti trage la raspundere nici in fata legii penale ( fata de care se cred imuni) si nici moral pentru ca schimba taberele cu o mobilitate de insecta incat ti-e practic imposibil sa distingi intre ei.

         Daca e vreo institutie mai lipsita de legitimitate azi atunci aceasta este fix Parlamentul, acea adunare de insi care decid ei prin jocuri de culise cine preia puterea cu cateva luni inaintea votului popular si care contesta alegerile intelepte prin vot direct si universal ale aceluiasi popor.  Inainte sa ne punem problema presedintelui, trebuie sa ne punem problema Parlamentului si sa urmarim cu atentie cum se va vota la toamna, prin prisma carei legi va fi masurat votul nostru, cine va numara si sa intelegem ca democratie nu inseamna sa votezi o data la 4 sau 5 ani.
 

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Rosia Montana nu face rating

Astazi in Piata Constitutiei a avut loc un miting de protest impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Au participat aproximativ 300 de persoane. In minunata noastra presa nu se sufla nici un cuvant despre acest lucru. In schimb, suntem anuntati ca la Rosia Montana ar fi avut loc un miting de sustinere a exploatarii la care ar fi participat 1200 de oameni. Nici o poza, nimic care sa dovedeasca actiunea.


Daca cei 300 de indivizi din Piata Constitutiei ar fi strigat Jos Basescu ar fi fost Breaking News pe toate televiziunile. Ni s-ar fi vorbit de revolutie si de oamenii care nu mai suporta dictatura. Dar cum oamenii de acolo protestau impotriva intereselor unei corporatii care cumpara pe toata lumea nu a aparut nici o stire. Sunt mai interesanti ultrasii si revolutionarii platiti sa strige politic.

Asta e presa din Romania. Indiferent ce partid sustin, canalele media au fost toate cumparate de catre RMCG. Contractele de publicitate aduc bani frumosi. Antena 3, Realitatea, Romania TV pana ieri megafoane ale "revoltei populare" tac malc. Evenimentul zilei, Romania Libera, Gandul, Adevarul, Jurnalul la fel. Toti au luat bani si fac publicitate pentru RMCG. Asta e presa impartiala din Romania.  Atata timp cat o adunare de oameni nu serveste o idee a cuiva, nu prezinta interes. Sa ne amintim ca Antena 3 difuza imagini si cand erau 3 ametiti la Universitate? Nu mai au resurse?
 De apreciat TVR-ul, singura institutie de media care a difuzat imagini de la miting.

Da, ei fac realitatea!





 

joi, 26 ianuarie 2012

Iar(na) nu e bine


Daca pune Boc mana pe lopata nu e bine. Ca  e propaganda. Daca stam si o frecam pe net si tipam ca autoritatile nu fac e mult mai bine. Mie mi-a placut de Boc, a dat un exemplu. Fara sa-l vad pe el am iesit si am curatat trotuarul din fata casei si locul masinii. Si sunt sigur ca toti putem face un pic de curat in jurul nostru. Sa vina cumva statul sa ne ia zapada din fata casei? Sunt conditii meteo extraordinare, nu poti cere mai mult, iar lucrurile acestea se petrec inclusiv in tarile alea civilizate la care ne uitam noi. Sigur pana diseara astia or sa spuna ca Basescu e de vina, iar Oprescu e minunat. 
PS: As face un batalion de jurnalisti cu lopeti ca sa invete prin munca sa serveasca societatea si pe cei din jur.

vineri, 20 ianuarie 2012

Piata Universitatii Reloaded

Acum vreo luna de zile stateam de vorba cu un prieten despre ce-am putea face in Romania in timpul vietii noastre. Ideea lui era ca numai o grupare de indivizi care impartaseste valori si idealuri comune este suficient de puternica si de unita pentru a deveni o forta a schimbarii in societate. Usor de zis, greu de facut. Ba deloc, zise prietenul meu. Ne strangem 10 insi, ne casatorim, fiecare vom avea cate 5 copii. Ii crestem si-i educam in comunitatea noastra, in valorile patriotismului si bunei credinte. Acestia se vor casatori face la randul lor cate 5 copii. In doua generatii formam deja o comunitate de peste 2000 de indivizi care impartasesc aceleasi valori. Ajunsi la varsta senectutii, noi, batranii patriarhi vom comanda micul trib. Imi spune prietenul meu, undeva in decembrie, iti dai seama ca daca avem 2000 de oameni ocupam centru orasului si facem o revolutie? Prietenul meu este un vizionar, cu siguranta.

Dar de ce sa te chinuiesti sa cresti doua generatii pentru a schimba ceva in Romania? De ce ar fi nevoie de atata timp? Dupa cate vedem , astazi in strada se afla generatia celor nascuti dupa 1989. Au crescut intr-o alta lume, nu au constientizat niciodata limitele libertatii lor. Nu a fost nimeni sa le puna pumnul in gura, nu i-a facut nimeni soimi ai patriei, pionieri, utecisti, comunisti. In general, asupra lor nu s-a exercitat nici o autoritate, nici macar a parintilor care au fost prea ocupati sa supravietuiasca tranzitiei. Statul a disparut din aceasta ecuatie, s-a retras ca si influenta si intentie de a-si forma indivizii intr-o anumita directie. Lipsiti de repere morale, de o ierarhie a valorilor, bombardati de revolutia informatiei, tinerii au crescut in legea lor, nu cu cheia de gat, ci in fata televizorului. Reflexele lor intelectuale sunt fundamentate din frageda pruncie de Cartoon Network, de vedete, produse, jocuri, internet, anturaj, droguri si alcool. Reactioneaza la stimuli, la publicitate subliminala. Reflexele, o data create, sunt butoane pe care inginerii sociali pot apasa in directia dorita. Adaugati un grad de incultura sporit de retragerea din societate a influentei educatiei scolare si a modelelor referentiale din familie si comunitate. Bun, ce facem cu ei?

Se doreste crearea unui nou fenomen Piata Universitatii. Ca orice film bun, Piata Universitatii are parte de un remake prost. Nu cred in spontaneitatea evenimentelor. Privind in oglinda celor douazeci de ani, mi-e foarte clar ca intre cele doua evenimente exista deosebiri sub toate aspectele. In primul rand, tinerii din 1990 erau cu siguranta mai inocenti, mai naivi, dar mai bine educati. Sunt sigur ca aveau convingerea ca luptau pentru o cauza dreapta si deloc egoista, motivate de o puternica constiinta anticomunista intr-o societate care traia inca cu o plenara mentalitate comunista.  Revendicarile lor erau de ordin politic si principial. Ideea principala a evenimentelor curente este: "sa ni se dea!". Nu mai avem un grup de studenti si intelectuali, ci un amestec eterogen de revolutionari, samsari auto, tigani, pusti din cartier si o infima grupare a stangii intelectuale, un fel de multi-culti autohtoni care vor sa joace un rol in societate.

Se zice ca mamaliga nu explodeaza si e perfect adevarat. Despre ce discutam aici? Sa zicem ca la maximul manifestarii sale, demonstratia de zilele acestea a avut ...2000 de participanti. Unii spun ca numarul nu e relevant. Eu cred ca numarul este foarte relevant. Nu mai suntem in 1990, nu mai exista represiune. Oricine este liber sa demonstreze, oricine se poate asocia unei demonstratii daca doreste acest lucru. Si totusi, 2000 de indivizi inseamna 0,1% din populatia Capitalei. Ei au pretentia de a fi reprezentativi, dar nu conving. O masa eterogena fara un mesaj clar nu are cum sa-i determine pe altii sa li se alature chiar daca exista nemultumiri in randul populatiei, acumulate in ultimii douazeci de ani.

Pentru mine, ce se intampla acum in Piata Universitatii este un remake prost, de categoria C al unui eveniment veritabil. La el au lucrat intens oamenii din media, atat prin relatari intensive cu discurs aluziv-incitator, cat si din punct de vedere logistic. In Romania se fac reality-show-uri ieftine, cu oameni din cartier. Nici nu e nevoie sa-i platesti, sunt bucurosi sa apara la televizor. E suficient ca timp de ani de zile sa pisezi oamenii pe televizor cu mesaje antiguvernamentale, sa aduci invitati zi de zi care sa-ti spuna cat de rau traiesti. Partidele nu mai exista ca si actori pe scena publica,  partidele s-au mutat la televizor, iar oamenii reprezentativi apar acolo. Am mai spus, nu sunt mai mult  de 50 de indivizi care apar invitati la toate emisiunile  tv. Din ei, o mica parte sunt politicieni, majoritatea sunt "analisti", "invitati", care sunt platiti pentru fiecare aparitie. Adica vin eu, Bogdan Chiriac, putred de bogat si-ti explic zi de zi cat iti e de rau si cine e de vina. La sfarsit, tai factura conform contract si incasez bani pentru ca ti-am explicat tie, telespectator, cat de rau iti este si ca meriti asta pentru ca ai votat prost. Si ca el si ceilalti invitati-angajati. Noi facem realitatea. Sigur ca o faceti, ati investit bani in treaba asta. O mie de indivizi intr-o recuzita proasta sunt deja brechingniuz cu galben, grav deja. Se vorbeste grav, se declama, se invoca libertatea, dictatura, represiunea. Nu lipsesc momentele de scena, cruci, cosciuge, papusi. Ocazional apar pietre, petarde, huo. Tensiune maxima, revolutie generalizata. Prima revolutie in direct intrerupta de publicitate la detergenti, un moment istoric. Revenim la fata locului, reporterii isi freaca mainile, de frig, din studio cineva intreaba la ce "ajuta" demonstratiile. Ajuta la ce vrei. 

Sunt actualele demonstratii din Bucuresti si din tara expresia maselor? Se bucura ele de sustinerea paturilor celor mai numeroase ale societatii? Nu, ele reprezinta o anumita parte a societatii care depinde de stat in mod direct (angajati ai statului, beneficiari neti ai sistemului de pensii) si oameni care inca se adreseaza statului dintr-un reflex paternalist atunci cand este vorba de locuri de munca si salarii desi aici ar interveni rolul sistemului privat. Nimeni nu se duce la patron sa-i ceara un salariu mai mare, ci se adreseaza guvernului care ar trebui sa-i asigure un job cu un salariu bun. Romania se imparte in doua, intre oameni care depind si asteapta de la stat, o Romanie bugetara, si o Romanie privata care vede statul ca pe jandarmul care te obliga sa platesti taxe si impozite pentru a alimenta prima categorie. Sunt oameni saraci si fara perspective, un segment al populatiei care exista din totdeauna in societatea noastra care au fost afectatati nu de criza economica propriu-zisa, ci de retragerea intr-un cuantum semnificativ a alocatiilor statului. Sunt sute de mii de romani care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boala in anii 90 si chiar si dupa 2000, chiar daca erau apti de munca pentru ca guvernele de atunci nu au avut curaj sa-si  asume cifre inalte ale somajului preferand sa le disimuleze in categoria pensionarilor. Rezultatul este ca azi avem un numar mai mare de pensionari decat oameni care muncesc si platesc contributii sociale. Cei cu pensii anticipate primesc pensii foarte mici care nu le pot asigura un trai decent si care musca din fondul de pensii al celor care au un stagiu complet de cotizare. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca o demografie in declin va acutiza in viitor aceste probleme ale fondurilor de pensii si ca numarul celor aflati in asistenta statului va creste. 

Tranzitia a fost o sansa pentru o parte a cetatenilor tarii care traiesc mai bine decat in 1989. Nu vorbesc doar de imbogatitii de carton, ci de milioanele de oameni  care si-au construit o casa, care si-au cumparat masini si electrocasnice, care merg in vacanta in Grecia sau Turcia. Sunt milioanele de oameni care cheltuiesc suficient de mult pentru a sustine  retelele de consum (mall-uri, supermarketuri, baruri, cluburi, locatii de servicii si de turism).Fie ca lucreaza in privat si au salarii bune fie sunt ei insisi intreprinzatori.  Pentru ei grijile si problemele le reprezinta ratele de la banca, tva-ul de plata. Ei vor drumuri si infrastructura, vor o tara "ca afara", pentru ca au mers si au vazut cum e afara. Nu iubesc nici ei statul, dar nu pentru ca asteapta beneficii din aceasta directie, ci pentru ca vad statul ca o frana in calea dezvoltarii, ca o sursa a risipei banilor castigati cu greu.

Pentru cealalta parte a societatii tranzitia a insemnat abandonarea lor de catre stat. Multi au fost adusi de catre stat in anumite locatii pentru a construi si a lucra in diverse obiective industriale inainte de 1989, carora li s-a dat o casa prin repartitie si un salariu. Dupa revolutie obiectivele respective au fost inchise si numeroase zone au fost abandonate cu totul fara a se pune nimic in loc. De asemenea, zone intinse din mediul rural au fost abandonate prin retragerea statului din agricultura lasandu-i pe oameni intr-o stare de supravietuire primara. Deschiderea granitelor a fost o sansa de mai bine pentru multi dintre acestia, in special pentru cei inca tineri care au putut pleca la munca in Italia si Spania. Decat sa faci foamea in Vaslui, mai bine mergi in Italia la cules de portocale sau in Spania la munca in constructii. Un program amplu de constructii publice ar fi absorbit aceasta forta de munca si ar fi exploatat-o in folosul tarii. Dar cum in primii 15 ani nu a existat nici un program de dezvoltare azi avem comunitati numeroase de romani in afara tarii. Nu contribuie prin munca la dezvoltarea tarii de origine, dar degreveaza statul de stipendiile sociale pe care ar fi trebuit sa le plateasca si trimit sume consistente de bani celor ramasi acasa.

Cum impaci aceste  categorii sociale? Cum ii convingi pe cei care muncesc sa plateasca mai mult in taxe si impozite pentru a sustine obligatiile sociale ale statului? Cum ii convingi pe cei care asteapta un leu in plus la o pensie mica ca acel leu nu poate veni decat daca economia creste, daca vecinul lui face mai multi bani si plateste integral impozitele datorate statului (pentru ca si aici avem o problema). Cum faci fata frustrarilor celor care accepta cu greu inegalitatea sociala dupa o viata in care au construit socialismul. E foarte greu sa vezi ca cel de langa tine are si face bani, ca traieste mult mai bine decat tine si ca tu nu mai ai posibilitati pentru a depasi aceasta situatie. Cum ii explici unui profesor sau medic pensionar ca pentru el schimbarea a venit prea tarziu, ca nu mai are varsta la care sa-si poata construi o viata mai buna, desi toata viata si-a facut datoria si acum singura sursa de venit este acest stat pe care toata viata l-a privit cu teama, speranta si respect? 
Ma tem ca nu poti.

marți, 17 ianuarie 2012

Occupy your brain


 Acum 4 ani nimeni nu se gandea sa protesteze. In marile orase ale tarii fosneau hartiile de la cadastru, actele de masini in leasing, desfasuratoarele de rata, garantiile de la plasme. Oferte, vanzari, terenuri, dezvoltari. Toti erau insufletiti de caruselul producerii banilor din nimic. 

S-a inchis robinetul la bani si brusc am devenit filozofi. Dupa ce ultimii dumicati din credit s-au mistuit, au venit crampele achitarii creditelor contractate. Cursul monedei nationale s-a devalorizat brusc, dintr-o data ideea ca poti avea orice acum si fara mare efort a parut nebuneasca. Ca dupa o betie zdravana oamenii s-au trezit dimineata ca si-au baut mintile, si-au amanentat viitorul si cu siguranta ca si-ar fi jucat si nevasta la barbut daca ar mai fi fost bautura. Dar carciumarul, hot barbat, zise: ati baut, ati petrecut, acum platiti-mi datoria. Pai sa vezi, noi n-am vrut sa bem, am facut-o pentru ca o facea toata lumea si bautura pe care ne-ai vandut-o nu era ce voiam noi, ne-ai pacalit, pe eticheta scria ceva cu litere mici si noi nu puteam sa vedem. 

Si dintr-o data vraja  se duse, optimismul se risipi ca prin farmec si in locul sau se instala neagra depresie. O multime de binevoitori te mangaie pe cap, iti explica acum ca nu ai facut bine. Au grija sa-ti aminteasca in orice moment, 24 de ore din 24 ca e criza, ca e de rau. Ti-e rau, nu-i asa ca ti-e rau? Stai linistit, nu e vina ta, nu tu esti responsabil pentru viata ta si deciziile tale. Nu, nu e nici vina sistemului financiar, criza e vina exclusiva a guvernelor. Statul e un nenorocit, chiar daca nu-i dai mai multi bani decat bancilor. Toate greutatile tale au o cauza politica, e vinovat X si Y, tu in nici un caz, tu esti o victima a sistemului criminal. Daca te arunci in cap in parlament esti un erou, nu un bou ca are are un copil in grija si rata la banca. Statul e vinovat ca tu platesti rate si n-ai bani de medicamente pentru copilul tau, ca doar copilul ar trebui sa fie in bratele statului nu al parintilor care l-au facut. 

Nimeni, absolut nimeni n-a strigat "Jos bancile". Nu, criza n-a pornit de acolo, nu e nici o legatura. Statele nu acopera pe spinarea cetatenilor gaurile care s-au dat in sistemul financiar in cel mai murdar joc de santaj. Constientizeaza cineva ca imprumuturile angajate de Romania de la camatarii internationali s-au facut pentru a salva banii bancilor cu capital strain de la noi si ca ni s-a pus pumnul in gura pentru asta? Vecinii nostri unguri au incercat in mod admirabil sa reziste in fata capitalurilor si se pare ca zadarnic. Dintr-o apasare de mouse cineva poate sa-ti prabuseasca ratingul, moneda, economia si sa te oblige sa vii spasit sa ceri un imprumut umilitor.  In economia globala de astazi este o iluzie sa crezi ca o natiune mica mai poate face ce doreste, ca politicienii mai sunt altceva decat subordonati ai finantelor mondiale sau ca mai exista spatiu de manevra. Din fericire ne aflam in Europa, ni s-a pus in fata o nota de plata.  Ni s-a bagat in fata un contract in care sa ne vindem aurul. La fel de bine puteau sa ni-l ia cu armele in numele democratiei. Sau sa schimbe puterea si sa-si aduca oamenii lor. 

Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult in istoria noastra, exista in continuare Inalta Poarta, doar locatia ei se schimba din cand in cand. Nu ne este rezervat un destin glorios, dar macar sa facem ce am facut si pana acum, sa ne strecuram cu gratie printre picioarele elefantilor. Nu vitejia si actele eroice ne-au adus pana aici (e o minune ca existam ca popor si inca avem o tara), ci abilitatea de a supravietui. Din fericire avem aceasta gena a supravietuirii si vom trece si peste aceasta perioada. Conflicte sociale? Sigur. Abia reusim sa ne intelegem la nivel individual, a dori un consens social e un nonsens aplicat la spiritul poporului nostru. Chiar si intr-o miscare de protest vor exista unii care sa vrea pensii, altii anularea contractului de la Rosia Montana, altii butelii, altii salvarea cainilor samd. Cel mai bine e cand identifici un dusman comun, atunci toti suntem frati, chiar daca suntem manati de interese si motivatii diferite. Ne amintim de Ceausescu? Ne amintim de ce a fost dupa?  Strigam si ne agitam intr-un borcan, vrem sa schimbam, sa ne eliberam brusc intr-un elan euforic si distructiv. Credem ca exista scurtaturi catre o viata mai buna si niste oameni rai ne impiedica sa ajungem acolo. In istorie scurtaturile sfarsesc in fundaturi. Dar nu e timp de gandit, istoria e acolo, tu esti un personaj si ai sansa de a face ceva cu viata ta: rating pentru ceva timp la tv. Toate frustrarile tale se revarsa in afara, societatea e de vina, statul e de vina, altii sunt tot timpul de vina, daca ar fi dupa tine totul ar fi minunat. 

Vrem o viata ca in occident, uitand ca bunicii  nostri purtau opinci si stateau la opait in urma cu 50 de ani. Uitam de unde venim noi, ce salt spectaculos am facut chiar si in ultimii 20 de ani si ne comparam cu natiuni care au avut intinse imperii coloniale. Hai sa ne comparam cu ...Bulgaria, avem mai multe in comun. Strigam Libertate si ducem in derizoriu libertatea. Am depasit nivelul acesta in 1989, generatia precedenta deja a cucerit-o, generatia parintilor nostri aceeasi care a construit cuminte si cu incredere socialismul.

luni, 16 ianuarie 2012

Fâs

O mie de oameni cu jandarmi si reporteri cu tot. Din ei, jumatate erau curiosi, oameni ok  care venisera sa vada despre ce e vorba. Cealalta jumatate erau pusti din cartier, cu scandari de stadion. Practic ei erau cei care faceau galagie. Printre ei revolutionari batrani si tigani in treninguri. Jandarmii erau la datorie, opreau pe cei suspecti si-i controlau. Habar n-am ce cifra au vehiculat televiziunile. Pe Bulevardul Elisabeta urcau un grup de 50 de tineri, cica studenti. Sa fiu iertat, daca aia aveau fete de studenti. Erau condusi si indemnati cu o portavoce de un tigan burtos. Trist, copii, trist.

In Bucuresti sunt doua milioane de oameni. Din ei, doar 1000 au vrut sa iasa azi in strada si nu cei reprezentativi. Vreti sa strigati, strigati, nu va face nimeni nimic. Dar nu va faceti iluzii ca o turma reprezinta poporul.Sigur ca numarul e important, in conditiile in care exista libertate sa iesi in strada si doar 1000 de indivizi fac asta.  Pentru restul alte lucruri au fost mai importante.   Daca veneau oamenii care lucreaza in Pipera sau Industriilor atunci Piata Universitatii ar fi fost prea mica si ar fi dat un semnal.  Dar asta seara, in orice mall erau mai multi oameni decat in piata. Asa se moare de foame in Romania. Iar daca maine pe zi se vor strange iarasi oameni va fi foarte clar ca oamenii aia nu muncesc, dar vor fiecare cate ceva: pensie de revolutionar, ajutor social, pensii mai mari, salarii mai mari. Toate de la stat, evident, ca doar acolo te duci si ceri. Restul de unde cer? Nu cer si nu asteapta de la nimeni nimic, au inteles ca atat cat faci atata ai.

Una arata un talon de pensie cu 350 de ron. Tanti, te-ai pensionat anticipat sau pe caz de boala, ca nu ti-a placut munca si mananci si din painea aluia de langa tine. Dar ai energie sa vii la protest si timp din belsug.

 Refuz sa protestez ca sa aduc partidul lui Ilici la putere, mi-ar fi rusine (apropo de cei care bat campii despre dictatura sa-si aminteasca cum erau tratati protestarii antiguvern in 1990, ca sandramaua e inca in viata si are sange pe maini). Daca maine ne strangem si strigam si jos PSD si PNL pe langa jos Basescu abia atunci incepem sa facem ceva. Altfel nu facem decat sa fortam o schimbare in interesul unei opozitii hamesite si care nu mai are rabdare ca sa puna mana pe ciolan. Refuz sa ma invete televiziunea unuia ca Voiculescu sa ma revolt si sa traga ei concluziile in directia dinainte stabilita. Aseara reportera Antenei 3 vorbea de sute de demonstranti si din studio moderatoarea ii spune: "o mie, minim o mie, asa am stabilit".Asa se face realitatea, cu oameni invitati in studio, aceleasi fete mereu care taie factura pentru fiecare ora de latrat.   

Azi poti striga orice, oricum, oricand. Esti liber sa injuri guvernul, presedintele, parlamentul.  Vom avea alegeri, fiecare va vota dupa cum il duce capul si ii vom injura si pe urmatorii.

duminică, 15 ianuarie 2012

Manipulare murdara

Dupa desfasurarea evenimentelor devine clar ca fac parte dintr-o incercare de diversiune. Asa-zisii manifestanti spontani apar la ore fixe pentru a crea agitatie. Telecocinele instiga populatia la violenta deformand realitatea in cel mai pur stil cominternist. Cornelius Rosianu, daca mai traieste, ar trebui sa fie mandru. 


Cine sunt cei din piata? Uitati-va la fetele lor. Tigani, vagabonzi, samsari auto, revolutionari care si-au cumparat certificat cu un porc la Bebe Ivanovici. Plang dupa locuri de munca desi multi dintre ei n-au muncit in viata lor. Plang ca sunt bolnavi, dar au venit la demonstratii in strada. 

Idiotii care vor sa creeze diversiuni si instabilitate in tara pierd din vedere pozitia precara a tarii. Maine cursul de schimb poate exploda cu consecinte dezastruoase pentru toata populatia. Cei care sunt acum in strada sigur nu merg la munca maine. 

Nu ei sunt tara, nu ei reprezinta majoritatea romanilor. Nu ei muncesc, nu ei platesc impozite si CAS-uri, nu ei sustin sistemul de pensii si de sanatate. Majoritatea oamenilor merg la munca, se lupta cu ratele la casa, incearca sa-si faca singuri viata mai buna si stiu ca nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni, fiecare e responsabil pentru viata lui.  Nu te impiedica nimeni sa muncesti, mai ales in Capitala si in orasele mari. Sigur ca e mai usor sa traiesti din ajutor social si alocatia copiilor. Sigur ca guvernantii sunt rai cand taie indemnizatia unor profitori numiti revolutionari.  Sunt atatea lucruri care ne enerveaza, atatea lucruri care merg prost in Romania, dar nu ma simt reprezentat de gasti de derbedei manipulati. N-am nevoie de aplaudaci care sa lanseze lozinci.Nu avem nevoie de Teodor Brates multiplicat in toate televiziunile.

Imi pare rau ca asa se intelege la noi in tara politica. Este evident pentru toti oamenii inteligenti ca impuberii lideri ai opozitiei se precipita in apucarea puterii  si nu se dau in laturi de la nici o mizerie pentru asta. Nu au suficienta barbatie de a se duce in piata si de a-si asuma o manifestatie pe care o instrumenteaza. Probabil ca le e frica ca-i linseaza propriile haimanale.

Ii asigur pe huligani ca daca jandarmeria nu mai face fata romanii tacuti vor curata mizeria.


Bancul zilei

Ce serviciu public din Romania functioneaza la fel de bine ca si SMURD?
JANDARMERIA!

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Cocalari punct com rivolution

Am fost sa-i vad. O combinatie dubioasa de Militari, Rahova si Berceni cu glugi pe cap si cagule. Genul de indivizi care o ard prin cartier cand nu sunt la penitenciar. Pe strada grupuri de indivizi corpolenti, doi cate doi, paraseau zona palatului Cotroceni unde totul rasuflase rapid si se indreptau catre Universitate. In dreptul portii mele, cinci pusti cu o sticla de bautura ma indeamna sa vin cu ei, ca "te simti viu frate, e misto acolo". Boule, erai mort pana acuma?
Astia n-au nici o treaba cu sanatatea, cu mersul lucrurilor in tara asta. Sunt derbedeii pe care ii poti mobiliza cu o sticla de bautura sau cu o bila din Ferentari. Oricum, multi tigani printre ei. Din fetele pe care le vezi la televizor iti dai seama cam de unde provin indivizii. Sunt probabil fara ocupatie, fac mici combinatii in cartier, cara lazi pe langa piete si fura oglinzi la masini. Restul erau revolutionari, unii cu banderola la piept care au toate motivele sa iasa in strada cand statul iti ia cei 2200 de lei pe care ii papau in fiecare luna doar pentru ca au fost baieti destepti si s-au aranjat de un certificat. 

Tipul de protest seamana cu revolta huliganilor din Londra: multa violenta, fara revendicari. Pentru astia o vizita de o noapte la sectie nu ar strica si cu siguranta nu ar fi prima.

Intre timp televiziunile juiseaza, pana la urma muncesc de ani de zile, cam atat au reusit.

vineri, 13 ianuarie 2012

Sanatatea boborului

E ora 18:25. Scanteia TV si Dimineata TV, doua posturi de televiziune autohtone care nu manipuleaza si nu platesc latrai cu ora  transmit in direct o manifestatiune populara de amploare la gura de metrou Universitate. Indivizi dubiosi de la marginea Berceniului si pensionari cu fete de fosti activisti PCR, vreo 20 cu totul  reprezinta boborul revoltat impotriva tiranului care ii lasa fara asistenta medicala de urgenta. Sigur, multi din ei nu stiu exact de ce au venit acolo, oricum in zona e mult trafic si curiosii se strang oriunde vad o camera de filmat. Mi-e greu sa cred ca spiritul civic al romanilor iese la iveala abia acum si in aceasta forma. 

Care e problema cu Legea Sanatatii? Faptul ca se propune introducerea unor servicii private in sanatate? Pai ele exista deja, multi dintre noi apeleaza la clinicile private. Ce propunea in plus acest proiect? Accesul operatorilor privati inclusiv la serviciile medicale de urgenta. Si de ce ar fi asta o problema? Daca eu imi permit si platesc de ce sa nu am acces la un serviciu privat? 
De ce sa nu am acces la institutii medicale private mai bune daca platesc pentru acest lucru? Trebuie sa beneficiem cu totii de aceleasi servicii chiar daca avem mijloace materiale diferite si contribuim in mod diferit la bugetele de sanatate si de pensii din Romania? Acest egalitarism in mediocritate reprezinta o conceptie ideologica, iar cei care contesta de principiu accesul operatorilor privati au ramas la nivelul politicilor de sanatate de dinainte de 1989. Toti la gramada, la fel de prost. Admit ca exista inegalitati sociale, inteleg ca sunt categorii defavorizate care vor beneficia doar de un pachet limitat in asistenta medicala proportional cu sumele cu care ei contribuie. Imi pare rau, dar nu am atata solidaritate sociala incat sa beneficiez de aceleasi servicii ca si unul care asteapta ajutorul social luna de luna. Cei care platim impozite, taxe si contributii ar trebui sa cerem accesul la un sistem privat de sanatate, in care stii ca daca platesti beneficiezi de servicii corespunzatoare fara umilinta plicului, cafelei, florilor si bomboanelor. 

Daca va convine actualul sistem, in care statul asigura asistenta medicala exhaustiva si de proasta calitate atunci sa ramanem asa, dar sa nu mai plangem ori de cate ori se intampla ceva intr-un spital. Daca va place sa dati plicul la doctor, suta de mii la asistenta ca sa va schimbe cearsaful, atunci sa nu se revizuiasca nimic. 
Ne lipseste curajul de a recunoaste ca nu mai traim intr-o societate egalitarista si ca actualul sistem nu poateasigura servicii mai bune cetatenilor. Sunt clase sociale diferite in Romania, sunt generatii diferite. Pe de o parte ii avem pe cei care s-au maturizat dupa 1990, care lucreaza intr-o cultura organizationala diferita de a parintilor lor si care inteleg ca daca vrei un serviciu il platesti si ca nimic nu vine pe gratis. Pe de alta parte ii avem pe cei pentru care lucrurile se schimba prea tarziu si nu neaparat in favoarea lor. Vorbim de pensionari, de persoanele din mediul rural, de cei care nu au profitat la fel de mult de imbunatatirea nivelului de trai din ultimii ani. 

Sunt multe lucruri care trebuie dezgropate in sistemul de sanatate: modul dubios in care CNAS isi administreaza bugetul imens, organigrama CNAS, contractele privitoare la medicamente prin care corporatiile din domeniu incaseaza sume imense, cazurile de malpraxis. 

Legea Sanatatii e si o buna ocazie de a face politica, de a pune tunurile pe Basescu. Nu stiu cata dreptate are Basescu in cazul de fata, dar problema e simpla si o stim: ori ne convine situatia asa cum e, ori facem ceva.  E destul de greu s a discerni intre manipularile incrucisate, orgolii si dusmanii, dar nu trebuie sa fii medic ca sa intelegi ce se intampla cu un serviciu pe care il cumperi cu banii tai.

duminică, 27 noiembrie 2011

Lectii de morala


Cica Adrian Severin a sustinut o conferinta despre coruptie si reinvierea mandriei de a fi roman. Se pare ca omul a fost huiduit si intrerupt de huligani si golani fascisti si antisemiti.

Propun realizarea de conferinte sustinute de:
Ion Iliescu - "Adevarul din perspectiva materialist dialectica sau cum sa-ti umpli mainile de sange si sa pozezi in sarac si cinstit"
Miron Cozma - " Rolul horticulturii in viata politica sau cum sa plantezi panselute cu parul"
Sorin Ovidiu Vantu - "Etica in afaceri sau cum sa furi fara sa fii prins"
Balaceanu Stolnici - "Predica de la Malmaison sau cum sa pozezi in reper moral dupa ce ti-ai turnat prietenii"
Marean Vanghelie - "Ce facem daca gasim un portofel pe strada?"
Sorin Apostu - "Costul de oportunitate in afacerile publice sau pentru ce suma te dai jos din pat"
Mircea Geoana - "Pe culmile ridicolului..."
Daniela Andreescu - "Statutul juridic al afinilor, agnatilor si cognatilor in dreptul administrativ romanesc"
Bogdan Chireac - "Cum se spala mortii "


Lista de participanti este deschisa.

duminică, 23 octombrie 2011

Apa neagra in Marte retrograd

Il mai tineti minte pe Lorin Furtuna? Ei bine, maestrul are urmasi. De ceva timp, la noi la televizor, realitatea curenta este dezbatuta in prezenta unor astrologi. Marte retrograd, apa neagra, crucea fixa, soarele intra in scorpion, semnul mortii si zodia presedintelui. Mercur guverneaza drumurile si sosele precum si comunicatele de presa.  Invitatii obisnuiti impart acum platoul cu analistii astrologi. Politica, evenimentele, accidentele toate au acum si o cheie astrologica. Interesant ca niciunul dintre oamenii din platou nu izbucneste in ras, treaba e luata foarte in serios. Treaba e cu atat mai grava pentru ca e scapata din ospiciul OTV si prezentata cu aer de seriozitate in jurnale de stiri. Intr-o tara in care argumentele politice se invart in jurul flacarii violet nimic nu ne mai mira, dar apetitul pentru superstitiile si credintele de ev mediu ne arata ne plasam mai curand in Orient, decat intr-o Europa carteziana.
Pa. Am fugit la Tanacu.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Obsesia autostrazii

Cand vorbim despre (ne)realizarile Romaniei ne gandim aproape instantaneu la lipsa autostrazilor. Autostrada, drumul liber cu cel putin doua benzi pe sens, cu asfaltul perfect intruchipeaza propasirea materiala a poporului, este culmea realizarilor sale, cartea de vizita care defineste un popor civilizat. Stadiul nostru de dezvoltare este masurat exact de numarul de kilometri de autostrada, numar invocat si contestat in functie de interes. Autostrada reprezinta transpunerea in numere naturale a reusitei colective, a frustrarii kilometrice, a dorintei unor realizari concrete in locul vorbelor goale.

Autostrada este in primul rand politica. Desi are in vedere o lungime fixa, masurabila in kilometri de asfalt, poduri, garduri, spatii de servicii, ea este totusi variabila. De o parte si de alta a ei stau cetatenii tarii dornici de un drum care sa-i duca un pic mai departe de trecut, mai departe de locul in care traiesc, mai aproape de un occident care ni se refuza in mod constant. Autostrada are puteri mistice, leaga sperantele romanilor de pe traseu de un drum comun care nu se asterne, care se poticneste in birocratie, exproprieri, coruptie, nepricepere. Daca am reusi sa deschidem "coridorul" cu siguranta ca multe din probleme s-ar rezolva, iar cetatenii s-ar incolona pe drum si in deschiderea drumului.

Autostrada este a poporului. Este locul in care iti poti imagina ca dupa douazeci de ani esti in Occident. Conduci masina ta germana, luata in leasing, ii dai talpa, multumit de tine si de caii putere. Nu exista restrictii, iar limita de viteza e pentru fraierii care nu si-au permis mai mult. Nu conteaza unde mergi, e segmentul de dreapta pe care ii poti depasi pe toti. Exista si retrograzi, indivizi care-ti ocupa banda ta, care merg ca melcul si pe care-i maturi cu flashuri din farurile tale cu xenon. Toti sa se dea la o parte, este bucata mea de spatiu. Nu, nu ma grabesc nicaieri, n-am nimic important de facut, asa vreau sa merg, sa le arat tuturor ca am forta si valoare.

Autostrada simbolizeaza perfect obsesia nationala pentru drum si lipsa totala a reperelor de destinatie. Nu drumurile pe doua benzi vor aduce prosperitate tarii, asa cum se crede in mod naiv, ci obiectivele pe care le leaga. Contrar parerii comune, autostrazile nu sunt pentru a facilita transportul cocalarilor cu masini second hand din Germania, ci ar trebui sa faciliteze transportul de marfuri si materii prime intre obiectivele economice. Cum ar fi sa vedem la stiri ca pe autostrada s-a facut un blocaj din cauza tirurilor incarcate cu marfa de export in drum spre Portul Constanta? Ca drumurile patriei sunt supraaglomerate din cauza masinilor incarcate cu grane, ca nu mai e loc pe DN 1 din cauza  coloanei ce transporta tractoare de la Brasov. Deocamdata, reteaua de transport face fata foarte bine volumului de marfuri. Poti transporta de la Constanta la Cluj orice marfa intr-un termen rezonabil. Va asigur ca n-o sa avem o crestere economica exploziva daca tirul cu banane ajunge cu trei ore mai devreme la poarta supermarketului, ca n-or sa navaleasca investitorii straini sa ne umple de bogatie in momentul in care o sa avem autostrazi si ca nu pleaca nimeni de aici pentru ca n-a avut doua benzi pana la usa halei. Va asigur ca daca vor sa vina vin si pe drumuri de pamant daca e vorba de aur si pleaca si pe drumuri cu gropi daca oportunismul ii mana aiurea prin lume.

Vorba cuiva din presa: daca duminica seara n-ai nici o stire, te duci la Baneasa si faci un reportaj despre aglomeratia si coada de la intrarea in Bucuresti. E aceeasi aglomeratie in fiecare week-end, zeci de mii de masini ce vin de la casele de vacanta de pe Valea Prahovei, cu zeci de mii de soferi ce injura guvernul si tara asta de cacat ce nu e in stare sa le faca un drum ca-n Germania, dom'le. N-a intarziat nimeni la munca a doua zi, cisternele Petromului neromanesc au ajuns la timp in benzinarii, supermarketurile au fost aprovizionate din plin cu rosii din Spania, toti si toate au ajuns unde trebuiau sa ajunga.

Si in cele din urma autostrada ajunge unde trebuie: in presa. Autostrada exista ca sa populeze fiecare jurnal de stiri, fiecare emisiune politica, fiecare talk-show. Usor-usor, ea trece din sfera concreta a fierului-beton si parapetilor, in sfera argumentului. Nu va ganditi ca se pronunta inginerii constructori, geodezii, arhitectii cu privire la modurile de realizare a autostrazii nationale. Nu, autostrada si centura e locul de dat cu gura al analistilor, al politicienilor si fetelor manioase de la tv.

vineri, 16 septembrie 2011

Recensamantul - momentul adevarului

In urmatoarele saptamani va incepe recensamantul populatiei. Daca acest va fi organizat corect, vom avea date statistice noi la care sa raportam populatia Romaniei. Dupa aproape 10 ani de migratie masiva nu stim care este numarul celor care traiesc efectiv in Romania, la sat si la oras, intr-o regiune sau alta. 

Aspectul cel mai interesant de aflat este, cu siguranta, numarul tiganilor din Romania. Stim ca ei evita sa se declare tigani insa anul acesta s-ar putea sa avem o surpriza. Care va fi reactia opiniei publice daca vom afla ca 10% din populatia Romaniei este compusa din tigani? Va fi acesta un semnal de alarma suficient sa-i trezeasca pe romani inainte de a fi prea tarziu?

Ati observat insistenta si frecventa cu care ni se prezinta stiri despre tigani: nunti, petreceri, opulenta de prost-gust, manele, furt, mizerie. Sunt extremele unei populatii care traieste in mijlocul nostru insa dupa regulile ei, o societate ca o insula in mijlocul societatii mai mari, cu norme si valori sociale proprii diferite de cele ale majoritatii cu care intra in conflict. 

Inghitirea nemestecata a institutiilor si normelor europene creeaza o situatie paradoxala. Oferim prin lege si organisme abilitate un statut privilegiat, de discriminare pozitiva la adresa tiganilor, desi acestia resping valorile societatii in care traiesc, refuzand sa se integreze. 

Avem o criza economica, dar asta pentru noi nu este cel mai grav lucru. Sa fim seriosi, am crescut in "tranzitie" si traim in "criza", viata merge inainte. Dar realitatile demografice tind sa modifice insasi structura natiunii si pun in pericol existenta statului nostru. Se pare ca nimeni nu vrea sa se gandeasca la momentul in care tiganii vor pretinde drepturi politice. Cand cifrele recensamantului vor fi publicate o sa avem un soc.Si ar fi bine ca recensamantul sa reflecte realitatea pe care deocamdata o intuim.